Sibiul ne-a dat microbul jazzului

Pe langa traditia de peste trei decenii, pasiunea pentru jazz a sibienilor este generata si de altceva: cvasilipsa de cluburi de noapte unde se intampla lucruri frumoase.

REVELATIA FESTIVALULUI. noJazz au cantat si-au incantat publicul sibian

Bucurestii, ca loc unde totul e permis (doar suntem la portile Orientului...), au parte de manifestari cu pretentii artistice, dar si de locuri de unde pleci incantat de ce-ai vazut si ascultat. Sibiul are doua cluburi in care se tin, din cand in cand, concerte de jazz: Imperium si Art Cafe. Si-atat.

SUS STACHETA! Sibiu Jazz Festival, in schimb, daruieste, timp de o saptamana pe an, bucuria de care au atata nevoie iubitorii de muzica buna. E motivul pentru care organizatorii nu-si permit sa coboare stacheta, invitand trupe prost cotate. Dimpotriva. Astfel, anul acesta, pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor au urcat jazzmeni din generatii diferite, cu stiluri diferite. De nationalitati nu mai vorbim... Au venit muzicieni de jazz romani care traiesc in Occident, unde concurenta e acerba si efortul maxim, pentru a-si mentine level-ul ridicat.

I-am numit pe Dumitru Fratila si pe Billy Bontas. Nici romanii de-aici n-au fost mai prejos. Prezent Band (Arad) si Jazz Today (Oradea) au oferit recitaluri aplaudate la scena deschisa. I-am astepta si la Bucuresti, daca i-ar invita cineva...

VIVE LA FRANCE! Si-am mai vrea sa-i revedem si sa-i ascultam pe lituanienii Dainius Pulauskas Sextet. Si pe cehii P.J. Ryba & Mind the Step, pe ungurii Jazzpresion, pe polonezii Joachim Mencel Trio, pe austriecii JazzAhead, pe Gilad Atzmon & The Orient House (trupa eclectica, alcatuita din israelieni, englezi, un argentinian si un roman), pe francezii de la noJazz. I-am lasat la urma pe reprezentantii "hexagonului". Mari specialisti in arta amorului si-a bucatariei, francezii n-au inspirat incredere a priori nici cunoscatorilor, daramite amatorilor de jazz. Ungurii de la Jazzpression se intrebau inainte de seara-n care urmau sa concerteze (intre o ciorba de perisoare si-un gat de palinca) daca nu cumva francezii vor face variatiuni pe tema "Sur le Pont d’Avignon"? Cu ironia de rigoare. Ironie care s-a transformat pe rand in stupefactie, incantare, admiratie si (pot sa pun pariu) invidie. Pentru ca francezii, atat ca trupa, cat si luati separat, au facut show. De la costume si repertoriu pana la miscare scenica, ridicand publicul de pe scaune, performanta nereusita de alta trupa. Au facut jazz din orice fel de ritmuri: latino, asiatice, arabesti, hip-hop, trip hop... Cine s-a uitat sambata seara pe TVR Cultural si i-a urmarit live pe cei de la noJazz intelege de ce francezii au cerut mult ca sa vina la Sibiu. Au primit si-au venit. Pana si celor cu gusturi clasice le-a placut ce-au ascultat. Electro jazzul francezilor e muzica secolului XXI.

SO JAZZ...

Francezii au avut chiar un DJ (Mike Chekli) - un fel de combinatie intre Spiderman si Bono. Si un saxofonist (Philippe Sellam), pe cat de talentat, pe atat de sexy. Un soi de George Clooney, caruia femeile (a soptit tobarul Pascal Reva) ii spun Tiger. Oare de ce?... Si un clapar (Philippe Balatier), in care s-au adunat toate ritmurile indracite ale Africii. Si-un trompetist (Guillaume Poncelet), un foarte tanar maestru al improvizatiei.