"Simt nevoia sa ma exprim"

Pai, am auzit-o de pe hol, destul de departe de scena, si am auzit-o, nene! Adica vreau sa spun ce voce barosana are tipa. Culmea e ca, intrand, am vazut o chestie minuscula intr-o fusta larga, de tiganca, pe care mi-a fost greu s-o asociez cu vocea ei.

Acum ma gandesc cu ce s-o compar, ca sa-ti dai seama cum trecea vocea ei prin pereti. Cred ca cea mai buna comparatie ar fi asta: cu un picamar, taticule, cu un picamar, da? Deci da?

Publicule roman, atentie, vine Rona peste tine! Pe 16 si 17 noiembrie, la Sala Palatului - super-spectacol de muzica populara romaneasca. Am avut privilegiul sa iau parte la repetitia pentru spectacol. Ba chiar, sa dau nas in nas (vorba vine) cu Olga Tudorache, profesoara de la Actorie a Ronei. I-am urmarit reactiile pentru ca stiu ca e foarte exigenta. Sunt cam chioara de felu’ meu, dar sunt sigura c-am surprins-o zambind.

Carevasazica, avem un sistem de referinta solid!

PE BATERII. Bai, deci care-i treaba, publicule roman? Rona asta pare ca functioneaza pe acumulatori. N-ar sta locului nici dac-ai lipi-o cu scoci, iar chestia mai misto in toate astea e ca danseaza, alearga si canta in acelasi timp, fara sa-si piarda suflul. Iti dai seama ca-i cam greu s-o prinzi in conditiile-astea. Cat despre Laurentiu Azimioara (regizorul spectacolului), sa-ti mai spun ca si el intampina oarece greutati in a o prinde din urma.

Este motivul pentru care m-am bucurat ca unul dintre instrumentistii care-o acompaniau (o parte din trupa lui Nelu Ploiesteanu) s-a dus pentru cinci minute sa bea niste tutun. Ma duc, o iau de-o aripa si incerc sa profit cat mai mult de astea cinci minute. O-ntreb aferata cine-a avut ideea spectacolului. "Olga Tudorache mi l-a prezentat pe Laurentiu Azimioara la Paris, acolo unde are un teatru particular, Theatre de l’Horme. M-am inscris de urgenta la cursurile lui. Laurentiu m-a pus sa cant, am cantat o melodie, dupa care mi-a spus ca trebuie neaparat sa imbin talentul actoricesc cu talentul pentru muzica."

SPECTACOLul. Pe urma, ziaristul original din mine o baga p-aia cu "asa s-a nascut ideea acestui spectacol".

Urmeaza o hai-sa-i-zic perioada de gestatie, de trei saptamani de munca "pe stil francez", cum spune Rona. Adica sapte ore fara intrerupere.

C-asa munceste oamenii buni, de sambata pana luni, da’ nu lunea asta... lunea a-a-ailalta!

In fine, aflu ca, in Franta, spectacolul a fost un succes colosal, aflu c-au venit oamenii si de zece ori, aflu ca are de gand sa duca acest spectacol... hmmmm... pe inalte culmi de civilizatie si progres, in sensu’ ca vrea sa cante la toate operele mari din Romania.

Pe urma o sa vina un turneu prin toata lumea.

Aoleu, a venit omu’ de la beut tutun. Am pierdut-o, va dati seama...

DESPRE IDENTITATE

Repertoriul spectacolului a fost pus la punct de Rona Hartner impreuna cu Laurentiu Azimioara si consta in piese cantate in mare parte de Maria Tanase. Pentru soul din Romania, Rona o sa vina cu toata trupa din Paris. "Am acolo lautarii mei, cu care cant de ani buni si carora le sunt foarte fidela." Una dintre marile provocari ale unui actor roman care traieste in strainatate este ca, in tot amalgamul ala de culturi, sa-si gaseasca identitatea. "N-am vrut sa renunt la identitatea mea, mai ales ca simteam nevoia sa ma exprim astfel."