Spielberg, fata in fata cu un roman

Steven Spielberg e din nou in atentia publicului. Desi povestea unei echipe de fosti agenti ai Mossadului care are drept obiectiv eliminarea tuturor celor care au initiat atacul terorist de la Olimpiada din 1972 are in varianta ecranizarii lui Spielberg o fata mai mult decat umana, filmul genereaza o multime de controverse. Agentii care ii urmaresc indeaproape pe palestinieni au regrete cand ucid un terorist, iar Spielberg are grija ca dreptatea pentru disputele istorice de teritorii sa nu fie atribuita nici unuia dintre popoare.
"Am facut filmul pentru ca, pur si simplu, am vrut sa spun povestea. Vreau ca fiii mei sa poata vedea intr-o zi ce s-a intamplat. Nu cred insa ca un film, o carte sau orice alta forma de arta ar putea rezolva problemele de astazi din Orientul Mijlociu", declara Spielberg intr-un interviu in Time.
Dar filmul nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor nu spune povestea acelor zile de Olimpiada, ci relateaza cursa nebuneasca pentru prinderea teroristilor declansata de Golda Meir, premierul israelian de la acea data.
Distanta dintre film si realitate e uneori mult mai mica decat cei cativa centimetri de pelicula, iar zilele atentatului si jocurile politice din jurul lui par scoase si ele dintr-un film. Iar romanii ar trebui sa se simta mai apropiati de pelicula aceasta, fie si pentru ca steagul echipei Israelului a fost purtat de un evreu de origine romana si n-a fost singurul de-al nostru care a trait la maximum acele evenimente.

Octavian Mercurian a fost antrenorul echipei olimpice de caiac-canoe si a participat la cinci Olimpiade. Printre ele si cea de la München din 1972. "Echipa olimpica a Romaniei locuia in blocul de vizavi de echipa Israelului, asa ca atentatul s-a petrecut la cativa metri de noi. Palestinienii i-au atacat pe israelieni pe 5 septembrie la 5 dimineata, dar noi, care aveam competitie in dimineata respectiva (calificarile pentru semifinale), am aflat abia cand ne-am intors de la lac. Ni s-a spus ca Jocurile Olimpice se intrerup, ca au fost omorati doi israelieni si alti noua sunt luati prizonieri si ca tot satul olimpic este in alerta", povesteste antrenorul care l-a condus pe Patzaichin catre medalia de aur la München.

In film, Spielberg nu este interesat de desfasurarea evenimentelor de pe parcursul Olimpiadei, dar Octavian Mercurian, asemeni tuturor sportivilor romani care au fost acolo, nu va uita niciodata intamplarea. "Aveam o delegatie mare, pentru ca pe vremea aia cu cat Olimpiada era mai aproape de casa, cu atat echipa era mai numeroasa. Nu ne costa mult transportul. La Olimpiada aceea au vrut un sistem de securitate ceva mai relaxat si asta i-a costat pe nemti. In plus, cand panica s-a instalat, nimeni nu s-a gandit sa ne evacueze din blocurile alaturate celui in care se aflau rapitorii. Noi ne invatam sportivii sa mearga in patru labe daca ieseau pe balcon, pentru ca alaturi se auzeau focuri de arma. In plus, le interzisesem sa mearga in zona de pericol, oricat de mare ar fi fost curiozitatea", isi aminteste Octavian Mercurian.
Cei de-acasa au aflat prin intermediul federatiilor fiecarui sport in parte ca toti romanii sunt bine pentru ca televiziunea a prezentat o stire seara la jurnal si asta a fost tot.
Ce nu spune filmul lui Spielberg, dar stiu toti cei care au fost acolo este greseala pe care au facut-o organizatorii Olimpiadei. "In anul respectiv s-au gandit sa ne cazeze in functie de regiunea geografica din care veneam, asa ca arabii si evreii erau in acelasi bloc, la etaje diferite."

Octavian Mercurian are in palmares cam tot atatea premii cate are si Spielberg, mai exact 21 de medalii castigate de sportivii sai la cinci Olimpiade. A fost alaturi de marii sportivi ai Romaniei, a facut o parte din istoria sportului romanesc si stie ca pentru o victorie pe termen lung recuperarea e mai importanta decat antrenamentul. Ar putea fi oricand subiect de film, daca am avea si noi un Spielberg.