Stapanul, cainele sau pisicuta

Te rog frumos, raspunde-mi si mie la o intrebare: de unde stiu oamenii ca pisicutele ar cumpara uiscas? Ce, au exclamat pisicutele odata "ce-as mai cumpara eu un uiscas" si pe urma cineva le-a auzit si le-a turnat la televizor? Nu-nteleg de ce vorbesc oamenii in locul animalelor, ca si cum animalele n-ar avea si ele cuvantul lor, personal, de spus. Mi-o si imaginez pe pisicuta, cum sta ea asa, draguta si pufoasa, uitandu-se amenintator la stapanul ei, care tocmai paraseste casa in vederea executarii de mici cumparaturi. Stapanul sta in pragul usii, in timp ce pisicuta isi indreapta spre el o gheruta plina de promisiuni nasoale: "Hei, vezi ca eu, dac-as fi in locul tau, as cumpara un uiscas. Bine, sa nu zici ca nu ti-am zis. Eu atata-ti spun, stapanule, sa te vad eu ca vii acasa fara uiscas", dupa care, cu gheruta bagata la loc in teaca, se miorlaie prelung, ca adica hai, grabeste-te, ca n-am timp de pierdut.

Sau poate ca, victima perfecta a reclamei redundante si eficiente, pisicuta a salivat abundent in fata "delicioaselor bucatele de carnita, acum imbogatite cu alte o mie patru sute de vitamine, pentru o blana mai stralucitoare", a miorlait ceva pe langa televizor, ba chiar s-a dat cu capul de el incercand sa manance delicioasele bucatele de carnita si a vazut ca nu se poate si atunci pisicuta a zis "ce-as mai cumpara eu un uiscas" si stapanul s-a executat.

O alta varianta, la fel de pertinenta ca celelalte doua, ar fi ca stapanul insusi a salivat, in intimitatea nevazuta a boltei sale palatine, in fata castronelului cu bucatele zemoase si vitaminizate, care-ti fac blana stralucitoare si nici nu-ti mai cade. In orice caz, cineva trebuie s-o fi facut. Salivatia e primul efect al reclamei la mancare. Si, ma risc sa spun, chiar si la mancarea pentru animale, in general. Cu singura diferenta ca, in privinta acestor reclame, nu s-a stabilit clar cine saliveaza mai abundent, stapanul, cainele sau pisica. Si vocea. Vocea aia care apasa pe cuvantul "delicioase". Si imaginile cu bucatelele apetisante sarind cu incetinitorul in castronel, o poezie. Pe cine vor sa seduca imaginile astea? Parca te si vad batandu-te cu Rex pe ultimele cartilagii. Si maraind amenintator inspre el.

Revenind, de unde stim noi ca mancarea pentru caini e buna? Cine o gusta? Pe ce criterii se stabileste ca blana ti se intareste sau ca ai o sanatate de fier si poti sa aduci bete de patruzeci de ori mai repede si sa-ti lingi stapanul pe fata, acum cu o recunostinta de pana la cincizeci de ori mai mare? De unde stim noi ca Rex ar manca numai pedigri d-ala? Ai gustat vreodata bombonelele-alea din saci de zice ca sunt foarte hranitoare? Iata, stimati telespectatori, tot atatea delicioase si zemoase intrebari.