Tudor Chirilă: "Suntem asaltaţi de multă urâţenie"

Agasat de zgomotul care râcâie timpanele şi de acela care "zgârie" retinele, Tudor Chirilă a pornit într-o Cruciadă. A Culturii. Când nu se bate pentru recucerirea unor teritorii pe care "frumosul şi profundul le-au pierdut", cântă cu Vama, joacă la Comedie într-un spectacol în care "se râde la trei replici" şi pregăteşte un proiect... secret.

• Jurnalul Naţional: Cânţi cu Vama, te lupţi pentru Cruciada Culturii şi joci la Comedie într-un spectacol de succes...

Tudor Chirilă: Cu "O lume pe dos", dacă vorbim despre teatru, vom avea premiera oficială pe 11, 12 şi 13 februarie, deşi până acum s-au jucat vreo opt spectacole. Sunt trei piese americane într-un singur act adunate sub această temă a unei "lumi pe dos". Spectacolul tratează într-un mod tragi-comic şi, aş îndrăzni să spun, cu interpretări punk şi hardcore pe alocuri, tema din ce în ce mai prezentă a singurătăţii noastre într-o lume pe dos.

 

• Vorbeşti despre lucruri care se petrec pe dos, despre faptul că nimic nu mai este cum era odată... Să fie acestea două dintre motivele pentru care ai pornit Cruciada Culturii?

Cruciada Culturii a început din nevoia de a vedea mai mult frumos în jurul nostru. A fost ideea unei echipe, a celor de la Agenţia de Vise, şi este o luptă de recucerire a unor teritorii pe care frumosul pare să le fi pierdut. A apărut, astfel, ideea de a porni cu o suită de recitaluri de muzică clasică, după care lărgirea frontului pe mai multe planuri: arte plastice, literatură, arte vizuale.

E nevoie însă de sprijin. Dacă cineva ne întreabă: "Ce-i cruciada asta a culturii... atâta vorbărie, dar ce faceţi?"... Uite ce facem: pe 14 februarie vine Sarah Chang. La o lună de când am comunicat intenţia noastră, reuşim să aducem unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii.

 

• Cruciada Culturii include şapte proiecte. Ce urmează după concertul Sarah Chang de la Ateneul Român?

Pentru anul acesta încercăm să propunem şi să finalizăm şapte proiecte. Pregătim un proiect numit "Bucureşti, oraş muzeu", care înseamnă înlocuirea a 200 de panotaje de outdoor cu reproduceri ale picturii universale, în aşa fel încât în Bucureşti, timp de o lună, în loc să vezi reclamă, să vezi picturi. Dorim, de asemenea, să începem şi un festival de teatru american. Intenţionăm să-i aducem la Bucureşti pe violonistul Vadim Replin şi pe pianistul Boris Berezovski.

 

• Sunteţi, oarecum, fraţi cu noi, ca să spun aşa. Noi având Mişcarea de Rezistenţă. Mesajele sunt similare, manifestările diferă puţin...

Fraţi cu voi, fraţi şi cu ce încearcă Guerilla. Din fericire, sunt instituţii, sunt oameni care încearcă să schimbe ceva şi trebuie privită partea pozitivă a lucrurilor. Suntem asaltaţi de foarte multă urâţenie, de foarte mult vulgar. Te întrebi, chiar vrea publicul toate astea? Chiar vrea toate ţâţele goale, toate versurile astea fără nici o noimă, fără nici un mesaj, toate apariţiile astea gălăgioase, toate scandalurile...

 

• Şi nu le vrea publicul?

Şi copilului tău, când îl vei face, s-ar putea să-i placă foarte mult sucurile. Câte o să-i dai? Şi câtă dulceaţă? Până dă în diabet? O să încerci să-ţi educi copilul... Publicul este un copil până la urmă. Se bucură şi el. Râde. Normal că o ţâţă o să atragă întotdeauna atenţia. Poate că şi mie, dacă-mi pui în faţă un tablou şi o ţâţă, o să-mi atragă atenţia ţâţa.

Televiziunile ar trebui să spună la un moment dat, "stop!", iar dacă toţi ar proceda astfel ar scădea ratingul la toată lumea în primă fază, dar, scăzând ratingul lor, publicitatea ar veni în aceleaşi proporţii la toată lumea. Nu poţi să dai vina numai pe public. Pentru că el se educă. Şi nu trebuie subestimat. Va începe să reacţioneze exact la ceea ce-i dai. Şi la ce-i dai, s-ar putea să aibă un alt tip de umor şi... să fie ok. Greu... pentru că pare o cale fără de întors.

E o replică în Shakespeare care mie-mi place foarte mult. Macbeth, după ce face toate crimele alea, zice... "Am înotat atât de mult prin sânge, încât e mai uşor de mers înainte decât de dat înapoi". Aşa şi noi. Ne-am dus atât de mult în zona asta, încât uitându-ne în spate, ne este foarte greu să ne întoarcem... Mergem înainte.

 

• Care este cel mai cumplit urât pe care-l percepi în zilele noastre?

Violenţa şi vulgaritatea în media la toate nivelele: verbal, la nivel de idei. Spectatorii şi telespectatorii ajung să se comporte mimetic. Mi se par lucruri foarte grave. În emisiunile tv se urlă, se ţipă rău de tot. Nimic nu mai e piano. Totul este fortissimo, frizând isteria. Un zgomot continuu. Te duci să mănânci pe undeva, peste tot e muzică nepotrivită. Totul e foarte tare. Cred că suntem un popor ok, dar mai avem nevoie să ne civilizăm puţin. Şi... uşor, uşor, poate lucrurile se vor schimba. Numai cu lătrături, nu se poate.

 

• Eşti optimist...

Eu sunt optimist pentru faptul că, totuşi, graniţele sunt deschise. Şi atunci când într-adevăr nu o să mai rezişti, poţi să pleci. Nu te opreşte nimeni. Omul, când nu mai suportă, trebuie să ia o atitudine. Din acest punct de vedere, cred că era mai grav dacă eram în continuare cu graniţele închise şi nu am fi putut ieşi de aici.

 

• Prioritatea ta, în momentul de faţă, este Cruciada Culturii, e teatrul sau... Vama?

Nici una dintre cele trei. Este un proiect despre care nu pot să vorbesc şi la care muncesc foarte mult. E un proiect legat de divertisment.

 

• Să fie televiziune?

Nu, şi nu am să fac asta niciodată.
Nu pot să spun...