Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Speram ca anul ăsta să înceapă altfel. Să mă trezesc ca şi cum nimic din ce am văzut în 2007 nu ar fi fost, nu ar fi existat. Astfel, Tăriceanu era preşedintele Republicii Burkina Faso, Becali, un actor de mâna a treia la Teatrul de Stat din Turda, Sârbu, director la As Tv Bistriţa, iar Băsescu, căpitanul unei bărci de pe râul Olt.
Speram ca anul ăsta să înceapă altfel. Să mă trezesc ca şi cum nimic din ce am văzut în 2007 nu ar fi fost, nu ar fi existat. Astfel, Tăriceanu era preşedintele Republicii Burkina Faso, Becali, un actor de mâna a treia la Teatrul de Stat din Turda, Sârbu, director la As Tv Bistriţa, iar Băsescu, căpitanul unei bărci de pe râul Olt.
Probabil că, dacă chestiile astea ar fi fost aproape de realitate, în această dimineaţă m-aş fi trezit mai bine dispus. Însă evident că imaginaţia îmi joacă feste. În plus, mormanele de zăpadă sunt prezente peste tot în Bucureşti, personajele sinistre, dar adevărate din România nu doar există, ci se dezvoltă, sunt palpabile şi se înmulţesc.
Sunt trist că jurnalismul în România a ajuns ca şi o goană după curve. Ai prins ceva bun aseară? Şi preţul era oke? Bravo! E o chestie senzaţională, să o publicăm! Ahh! Ai făcut un proiect de dezvoltare a satelor din România şi vrei să îl promovezi? Auzi? Mă laşi?! Hai siktir! Bagă-ţi minţile în cap şi scrie ceva de Shawarma Senzual... sau Simona, cum o cheamă!
Nu am nimic cu nimeni. Nu mă interesează cine cu cine şi-o trage, de ce şi unde, a cui verişoară e Aia şi de ce fratele vitreg al nepotului Andreei Marin a mâncat o plăcintă! Neinteresant. Însă recunosc! Presa din România e o mizerie în marea ei majoritate, o plagă ce se extinde pe zi ce trece. Că e vorba despre tabloide sau ziare de sport, mizeria e în creştere. Că e vorba despre aşa-zisul show business, politică sau sport, se caută cu disperare senzaţionalul în tot, iar aşa-zişii ziarişti sunt practic o turmă de oi ce scriu despre acelaşi lucru, în acelaşi fel. De exemplu, acum trei zile, Dică, fotbalist la Steaua, a fost dat ca transferat la Sporting Lisabona, totul fiind bazat pe o declaraţie aruncată la mişto. Imediat, Realitatea, Gsp.ro, Prosport.ro, Antena 3 şi mulţi alţii au luat-o drept o ştire confirmată, clară, indubitabilă. M-am uitat la tot circul făcut de “instituţiile de presă” autohtone şi am intrat de curiozitate pe site-ul oficial al clubului Sporting. Ei bine da...
Nimic despre Dică, iar mai mult după o oră a apărut un comunicat în care se exprima dezinteresul despre acest subiect. M-am săturat de ziarişti retardo-repetativi, fuga disperată după aşa-zisul senzaţional şi întrebările lor penibile: “Vă e frică-de-Trică?”.
Revenind la alte domenii, pot să presupun prin absurd că Ludovic Orban ar avea un proiect pentru o autostradă Iaşi – Kiev. Reacţia presei ar fi două articole în ziarele Dimineaţa şi Vocea Brăilei, însă dacă a derapat într-o zi de decembrie rezultatul a fost mii de articole, interpelări, interviuri, poze, filmări şi pseudo-anchete. Dacă Ştefan Bănică şi Andreea Marin merg la un simplu control cu nou-născutul, apar sute de metri pătraţi de bălării şi presupuneri, însă dacă acelaşi Bănică Junior ar lansa un album de jazz-blues, aceloraşi ziarişti li s-ar rupe peniţele...
Astea fiind spuse, vă invit să vă faceţi implant de răbdare, să vă puneţi silicon în creier şi să vă dopaţi cu înţelepciune. De asemenea, vitaminele sunt admise. Ah, da! Că tot e la modă să dai cu “Breaking News-ul” în populaţie: 2008 cu siguranţă va fi mai rău ca 2007!
