Un pictor ieşean expune la Paris. “Lumea pe care o văd este nedreaptă, plină de suferinţă; teama şi durerea eu le aşez pe pânză”

Artistul ieşean Daniela Isache va expune în curând la Galeriile Artitude din Paris. Ea a fost selectată dintr-un număr mai mare de artişti care au aplicat pentru această onorantă poziţie. “Face parte din planul meu expoziţional - în luna iunie voi participa la o expoziţie colectivă la Galeria Artitude din Paris. Această galerie m-a atras pentru că se află lângă Turnul Eiffel (Village Suisse) şi pentru că directorul ei, Jean Pierre Lorriaux, este foarte apropiat de artişti. El a apreciat lucrările mele, spunându-mi că sunt foarte interesante şi că vor plăcea cu siguranţă publicului galeriei”, a spus pictoriţa, care este apreciată de lumea artistică românească şi de specialişti de peste hotare ca o expresionistă pur-sânge...şi culoare. “Expresionismul este modul meu de a arăta lumea aşa cum o văd eu, iar lumea mea expresionistă este o lume fără compromisuri, dar plină de dramatism”, este leit-motivul artistei. Pe Daniela Isache am cunoscut-o încă de la începuturile ei în pictură. Talentul său a răsărit la umbra marelui Ion Neagoe, căruia Isache i-a fost ucenic. Mai mulţi ani artista s-a adăpat din culoarea experienţei maestrului. Daniela Isache zugrăveşte portrete din care se desprind teme filosofice, probleme de viaţă şi de moarte, angoase, temeri, nedreptate - este viziunea ei despre lumea în care trăim.

Critici de artă de vază ai Europei îi comentează picturile
Referindu-se la opera româncei Daniela Isache, Alfredo Pasolino, critic de artă internaţional, expert în arta modernă spune: “Uimitoare şi foarte bună expresionistă cu accente fauve, Daniela Isache distorsionează chipurile în mod caricatural, datorită unui talent înnăscut de autoironie şi pentru a reda senzaţia de flagelare morală…”. Iată şi câteva comentarii asupra operelor sale. Tabloul “Aparatul de fotografiat”. “...Pleoapele sale sunt cusute prin gene suprarealiste, care nu mai au funcţia lor nici biologică, nici estetică. Cusătura împiedică funcţionarea sa normală, clipitul devine imposil. Ochiul nu mai este protejat de agresiunile externe. Cadrul violet prinde această privire fotografiată şi a cărei impresie artista a pictat-o în direct, adică, chiar în ochiul însuşi. Cadrul violet defineşte şi căile lacrimale, dar oare lacrimile vor putea ele sa curgă ? Viziunea deformată a realităţii, propusă de Daniela Isache, ne face să ne întrebăm despre omniprezentul “sine” al fiinţei umane. Expresionismul devine atunci un abil subterfugiu care traduce încheietudinea resimţită în faţa unei lumi crude”, spune Cécile Bouscayrol - istoric de artă şi artist, Franţa. Tabloul Reconciliere: “Experienţa dobândită de artistă, care a pictat multiple portrete, o ghidează spre o stăpânire perfectă a sentimentelor pe care le transmite. Suferinţa evocată în mărturiile sale în favoarea expresionismului care “a salvat-o” se transformă într-o concepţie clarvăzătoare a lucrării sale fără ca totuşi să se supună unei viziuni convenţionale. Omul absorbit în visele sale ne aminteşte de întrebarea lui Paul Gauguin : "De unde venim? Ce suntem? Unde mergem?" şi va duce cu el misterul acestei opere majore în istoria artei” ,comentează acelaşi Bouscayrol.

După terminarea tabloului vedea pe pânză teama şi durerea pe care le adusese din lumea de afară
Pictoriţa ieşeancă este de părere că expresionismul a salvat-o chiar din viaţa de zi cu zi, nu numai din punct de vedere artistic. “Am aplicat expresionismul în pictură, fără a face nicio concesie faţă de frumos sau decorativ. L-am aplicat cu forţă şi, uneori, cu disperare. Expresionismul este cel care m-a făcut să mă gândesc cu profunzime la lumea tristă de zi cu zi. Am văzut bolile secolului nostru şi am intrat în zona socială. Cu toată durerea pe care o simţeam când pictam, atunci când tabloul era finalizat, mă simțeam eliberată, ca şi cum suferinţa şi necazurile ieşiseră din viaţa mea, intrând în pânza din faţa mea. Motivele dramatice le-am găsit în viaţa de zi cu zi, cu interogaţiile şi tensiunile acesteia. În schimb, eu am devenit calmă, şi când mă uitam la pictura mea, regăseam acolo prezente teama şi durerea pe care le adusesem din lumea de afară. Atunci, am înțeles că Expresionismul meu m-a salvat şi m-a eliberat. Unii oameni mi-au spus că, atunci, când privesc pictura mea, nu pot rămâne indiferenţi. Ea îi face să gândească, să-si pună probleme, deci să reacţioneze, ceea ce este cel mai important lucru pentru un om - să nu rămână indiferent. Unii din aceşti oameni m-au însoţit pe drumul autocunoaşterei şi existenţei mele complicate. Acest univers expresionist care mi-a dominat toată viaţa mea este complex, minunat, dar, uneori, terifiant”, a spus Daniela Isache.

Profil. “Strigătul disperat al artistei şochează cu bună intenţie şi aşteaptă răspunsuri”
Pictoriţa Daniela Isache s-a născut la 28 iunie 1958 la Iaşi. A absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea “ Al.I.Cuza” Iaşi, făcând apoi studii libere de pictură în atelierul pictorului Ion Neagoe. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1999 ea apare în “Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010” şi în albumul “Un secol de arte frumoase la Iaşi”. Din 1985, este prezentă în viaţa artistică românească cu numeroase expoziţii personale sau de grup, având mai multe lucrări în muzee importante - Casa Pogor, Casa Scriitorilor din Chişinău ori în colecţii particulare din Germania, SUA, Spania şi Republica Moldova. Cu tabloul său “Omul din adâncuri” Isache a ilustrat filmul european “Erik Zamani/ Time of the Plums”, regizat de Sezen Kayhan. “Compoziţiile Danielei Isache trebuie privite ca pe un exces de inventivitate, atingând deseori perplexitatea. Strigătul disperat al artistei şochează cu bună intenţie şi aşteaptă răspunsuri care ies din logica tradiţională. Pictoriţa vrea, cu siguranţă, să facă din provocare şi şoc vizual o metodă de lucru şi din culoare un adjuvant pe potriva intenţiei unui răzvrătit responsabil cu angoasele intratabile”, spune respectatul critic de artă Valentin Ciucă.