Un vis rebel ajuns la maturitate

Jurnalul National: Ce sau cine v-a inspirat spre calea muzicii?

Trooper: Povestea a inceput ca la orice formatie "nefabricata" - iubeam muzica, aveam niste idoli si ne-am dorit sa ajungem ca ei, sa cantam ca ei, sa traim ceea ce traiesc ei. Placerea de a canta a ramas pana astazi si e departe ziua cand ea va disparea. Ne traim visul si mergem pe calea pe care am ales-o, pentru ca fiecare zi ne pune in cale noi bucurii si noi provocari.

Ati avut idei preconcepute despre industria muzicala?

Ha, ha, asta e o intrebare-capcana. Un raspuns in aceeasi nota ar fi ca industria muzicala e exact cum am anticipat si chiar mai rau decat atat. Toata lumea stie ce se intampla, ce rost ar avea sa repetam noi aceleasi lucruri? Ne vedem pe scena.

Ce ati gasit in muzica, ce v-a motivat sa fiti acolo, pe scena, si cum v-a modelat viata artistica structura sufleteasca?

Cu totii am avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu muzica inca de mici. Viata noastra de acum este o urmare fireasca a lucrurilor pe care ni le-am dorit si pentru care am muncit din greu. E uimitor sa vezi ca oamenii vibreaza la semnalele pe care noi le trimitem catre ei. La inceput nu stiam de manageri, de promotie, de inregistrari, de toate celelalte bune si rele pe care trebuie sa le stie o formatie. Unele dintre ele le-am invatat prin experiente mai putin fericite.

Care este cea mai mare provocare pe care ati infruntat-o in drumul spre succes?

Oamenii neseriosi sunt peste tot, in orice domeniu si in orice tara. Noi am avut partea noastra consistenta de oameni neseriosi. Unii vin, altii pleaca, dar niciodata nu dispar de tot. Alta dificultate o constituie lipsa unor modalitati de promovare a formatiilor aflate la nivelul nostru sau sub noi. E greu sa intri pe radio sau pe tv, uneori esti respins din start din cauza stilului muzical, iar oamenii priceputi si dispusi sa munceasca pentru a organiza concerte sau festivaluri la acest nivel se numara pe degete. Si e chiar pacat, pentru ca exista formatii si cantece, inca nedescoperite de publicul larg, care pot face o figura frumoasa pe piata daca ar beneficia de promotia pe care o au trupele aflate in atentia mass-media astazi.

Daca e sa aruncati o privire inapoi, care a fost cea mai grea piatra de incercare pentru Trooper?

E greu s-o izolam pe cea mai grea, pentru ca in momentul in care te confrunti cu o greutate, aia pare cea mai cea. Au fost mai multe momente dificile: schimbari de componenta, diverse ghinioane, diverse persoane neserioase sau nepricepute sau rauvoitoare. Niciodata nu va fi totul roz, important e sa avem puterea sa gasim mereu o solutie la problemele care apar.

Care a fost cel mai placut lucru pe care vi l-a conferit statutul de artist?

Cu siguranta, relatia cu publicul de la concerte si in general cu oamenii carora le place muzica noastra. Discutam cu unii dintre ei la concerte, altii ne scriu e-mail-uri si ne spun cum s-au identificat cu un cantec sau cu niste versuri. Ei sunt si vor fi prietenii nostri, cei pentru care cantam.

Care sunt cuvintele care descriu cel mai bine spiritul trupei?

Suna a cliseu sau a limba de lemn, dar fara munca si seriozitate nu poti reusi. Ca artist, trebuie sa faci repetitii pentru a fi cat mai bun pe scena, trebuie sa compui in permanenta piese noi, sa apari pe scena, iar cand apari, sa nu apari oricum, de dragul de a fi acolo. Fara aceste lucruri, un artist e mort, nu exista.

Puteti sa ne spuneti cateva lucruri pentru o viata sanatoasa si frumoasa?

Partea cu viata sanatoasa nu e de competenta noastra. Sloganul era "sex, beer & rock’n’roll", nu "sport, salata de cruditati si crema de ingrijire a tenului" (hahaha). Viata e frumoasa oricum, trebuie doar sa va amintiti sau sa va faceti timp sa va bucurati de ea.

Cum veti sarbatori 10 ani de cariera?

Vom organiza la 11 septembrie, in Targoviste (orasul nostru natal), un spectacol cu tot ceea ce trebuie pentru a sarbatori 10 ani: ii vom avea drept invitati pe Iris, Incognito si Chrom Dioxid, noi vom fi insotiti pe scena de un bun prieten pianist, iar la un moment dat vom fi acompaniati de Corul Apassionato al Facultatii de Muzica. Totul se va termina asa cum se cuvine, cu focuri de artificii. Cireasa de pe tort e ca acesta va fi concertul nostru cu numarul 100.

Ce amintiri ati luat cu voi dupa 10 ani de Trooper?

Avem o gramada de amintiri. Unele in suflet si in minte, altele sub forma de casete video, CD-uri si poze. Discurile pe care le-am scos pana acum, concertele, viata in trupa, la repetitii, pe drum prin tara, oamenii, cantecele, totul. Si speram sa fie numai inceputul.

Care sunt urmatoarele proiecte?

Compunem pentru urmatorul disc, pe care speram sa-l scoatem in prima jumatate a lui 2006. Avem si un videoclip in vedere. Dar deocamdata trebuie sa ne asiguram ca totul e in regula pentru superconcertul de 10 ani.

BALAURUL

Fire foarte calma, sufera o transformare o data cu reusita la ASE si usor, usor, devine muzicianul clasic care nu se ghideaza dupa falsa deviza: "sex, beer & rock’n’roll". Â

COIOT

"Nu am putut sa-mi gasesc un colectiv cum voiam, asa ca-i casapeam pe aia care nu agreau rockul. Compuneam tot felul de piese inca din clasa a VI-a, cu gandul ca intr-o zi am sa ajung vedeta rock" Â

OSCAR

"Cand am inceput, nu aveam decat dorinta. Cu greu am facut rost de un bass, pe care am inceput sa studiez impreuna cu Balaurul." Este un factor de destindere in trupa, totusi o fire serioasa. Â

JOHN

"«Urmeaza-ti visul!» este indemnul care m-a purtat in locul in care sunt acum. Ma bucur ca am gasit atat buni muzicieni, cat si prieteni, care, pe langa «racoritoare», mi-au bagat pe gat si muzica buna."

POPA

Desi pare cuminte, calm, sfios, sub privirile angelice se ascund ganduri diavolesti, furii inabusite care se manifesta mai ales pe scena. Popa e cel mai "rau" din Trooper - canta parca "a razbunare".