Uniunea, parte a societatii civile

Jurnalul National: In timpul care a premers alegerilor pentru presedintia Uniunii Scriitorilor nu ati prezentat un program concret, punctual. Ce program propuneti, totusi?

Nicolae Manolescu: Nu exista decat niste principii si niste linii generale. Nu cred in programe care pleaca de la o cunoastere insuficienta si din afara a unui domeniu sau a unei institutii. Mi-am acordat o perioada de gratie, un an de pilda, in care sa evaluez absolut toata activitatea Uniunii de pana acum, sa vedem ce se pastreaza, ce se abandoneaza, ce se schimba, dupa care voi putea spune daca e posibila, in ce timp si in ce termeni, o adevarata reforma a institutiei. Sigur, eu stiu in linii mari cam ce vreau sa fac, dar nu sunt sigur ca se si poate face ceea ce vreau eu. Uniunea este o institutie care a fost reconstruita in 1949, cand a fost desfiintata Societatea Scriitorilor Romani, pentru o societate etatizata in intregime. Si chiar daca Uniunea avea fonduri proprii, deci nu era bugetara, functiona ca o institutie dintr-un regim comunist. Dupa 1989, situatia schimbandu-se complet, Uniunea nu a gasit o modalitate de a se adapta la economia de piata, la noile relatii care se stabilesc intre institutii si mai ales nu s-a descurcat deloc in ceea ce priveste reprezentarea profesionala a scriitorilor.

Uniunea are o finantare unilaterala, reprezentata de chiria de pe Casa Vernescu...

Asta e secundar. Nu e normal ca o institutie de amploarea Uniunii, formata din 2.500 de membri plus personalul tehnic, sa depinda doar de o chirie, fie si foarte mare. Ea trebuie sa aiba si alte surse, cum ar fi taxa de timbru literar, care se afla in situatia altor taxe din Romania, care sunt mari si nu se colecteaza. Exista si alte surse, evident, parteneriat public-privat, tot felul de lucruri, care au fost exploatate intr-o anumita masura, dar nu suficient.

Au fost voci care au sustinut ca Uniunea nu-si mai gaseste sensul de a mai exista. Care mai e rolul ei?

Cred ca, cel putin deocamdata, Uniunea trebuie sa aiba trei ipostaze. Pe de o parte, e o asociatie profesionala. Trebuie vazute statutul si functionarea unei asemenea asociatii profesionale, care s-a nascut in conditiile actuale, deci dupa regimul comunist, cum e de pilda UNITER, pentru ca modelul anterior, e limpede, nu e bun. Mi-am facut o idee despre ce ar trebui schimbat, dupa ce am studiat organizarea UNITER. A doua interfata e aceea de sindicat. Scriitorii reprezinta o categorie defavorizata. Si inainte de 1989, doar o zecime era cunoscuta, dar erau noua zecimi de care nu stia nimeni.

Azi, nici acea zecime nu se mai vede...

E adevarat, dar pentru ca a crescut oferta foarte mult. Inainte nu aveam televiziune, istoriografie, politologie. Acum, o parte din ceea ce facea scriitorul atunci a fost preluat de cine trebuia, de fapt, sa joace acele roluri: de istorici, de politologi, de ziaristi etc. Nu mai citim "Delirul" lui Marin Preda ca sa vedem ce e cu Antonescu, acum citim o carte de istorie. Nu mai citim nu stiu ce roman al lui Marin Preda ca sa vedem ce e cu accidentele de munca, ne uitam in ziare. Scriitorul a pierdut aceste roluri, de fapt acelea care nu-i erau specifice si, in aceasta conditie, el nu mai este un VIP, nu mai este o figura populara cum era inainte. Buna parte din romanele care au jucat diverse roluri in deceniile 8, 9 nu se mai pot citi din cauza ca s-au perimat o data cu epoca. Felul scriitorului de a juca atunci pe mai multe tablouri avea un caracter politic implicit. In conditiile de cenzura de atunci, o cronica literara putea fi un act politic, pentru ca se punea de-a curmezisul oficialitatii sau, dimpotriva, facea jocul oficialitatii. Acum, o cronica literara este o cronica literara. E normal.

Vocea societatii civile

Totusi, scriitorul nu ar trebui sa se implice mai mult in societatea civila, sa fie o voce?

Asta e a treia fata, ca parte a societatii civile. Asta nu inseamna ca Uniunea face politica de partid. Nu e nici cu Puterea, nici cu Opozitia, dar ea trebuie sa fie o voce in problemele majore, istorice ale societatii. Nu se poate sa auzim vocea liderului sindical de la Vagoane-Marfa CFR si sa nu auzim vocea Uniunii in probleme de interes major, evident, indeosebi culturale, dar si despre coruptie, integrare, democratie.

Cum puteti sa va luptati cu scriitorii "produse de marketing" de-afara, gen Cohelio, in asa fel, incat scriitorii romanii sa se vada?

Intr-un fel, e normal ceea ce se intampla. Nici in interbelic, romanii nu citeau in primul rand literatura romana. Holban are o carte despre dascalimea romana, "Parada dascalilor", pagini foarte severe la adresa profesorilor de literatura romana, care citeau scriitori francezi la mana a doua, a treia, cum e Cohelio azi, un scriitor de mana a treia, dar nu citeau Hortensia Papadat-Bengescu sau pe Rebreanu. E o problema veche, care tine si de snobism.

Cu editurile puteti avea un parteneriat care sa aiba drept scop promovarea scriitorilor romani?

Cred ca se poate gasi o formula. Sa nu uitam ca cinci, sase edituri sunt conduse de scriitori care sunt sensibili la subiectul acesta. Pot scoate niste serii literare de scriitori contemporani valorosi ca un fel de subventie interna a editurii, de pe baza unor carti mai putin interesante, dar de succes. Banul ar putea fi folosit la editarea unui volum de poezie de calitate, dar care nu o sa aiba sigur o vanzare impresionanta. Nu se poate rentabiliza poezia. Scopul meu principal e sa le asigur scriitorilor, profesional si social, o anumita protectie. E vorba de o categorie care nu va avea, decat prin exceptie, slujbe bine platite si pensii mari, pentru ca in general scriitorul tinde sa stea acasa si sa scrie. Nu se poate sa se suie in metrou la sapte dimineata sa vina seara la sase si sa scrie. Daca are si familie, din castigul pe care-l strange, se lasa sigur de scris si se apuca de bisnita, pentru ca nu are cum sa traiasca. Uniunea cauta solutii de a suplimenta pensiile, de a aduce anumite facilitati fiscale, de a reduce niste impozite, de a scoate TVA de pe niste produse, mergand pana la ajutorul material. Exista o comisie sociala care, in functie de necesitati, ii ajuta pe scriitori sa poata fi ingropati decent. Finantarea vine din fondurile Uniunii. Cum ar fi sa aflam de un scriitor care e in manualul scolar ca a murit si familia nu are bani sa cumpere sicriul? Uniunea impiedica asemenea situatii. Sunt foarte multe. Ce sa fac cu niste oameni care au 70, 80 de ani, au avut niste slujbe care i-au scos la pensie cu 2, 3 milioane, care au 20 de carti in spate? Foarte putini scriitori, si nu doar la noi, peste tot in lume, traiesc din scris.

A fi sau a nu fi scriitor

Criteriile de selectie pentru intrarea in Uniune sunt aceleasi ca inainte de 1989. Mai pot fi valabile sau ar trebui regandite?

Este o asociatie profesionala, nu e un club de elita, in care intra scriitori. Mai mult decat sa pui niste criterii de selectie de genul celor existente - trei carti publicate, mai multe recenzii in publicatii cunoscute, deci nu oriunde, si recomandari de la trei scriitori cunoscuti - ce pot eu sa pun ca sa ma asigur ca nu intra impostori? Problema valorii nu se pune. Ceea ce pot face eu e sa imbunatatesc imaginea literaturii romane, prin crearea de evenimente, ceea ce s-a facut de altfel si pana acum, dar nu pot sa cresc valoarea, nu e in atributia mea.

Ce aveti de criticat, de laudat sau de continuat din mostenirea primita de la Uricaru?

Am descoperit ca, pe de o parte, s-au facut mai multe lucruri bune decat s-a spus si se stie. Secretomania lui Uricaru s-a intors impotriva lui, pentru ca, vazand organigrama cu salariatii din tara, am dat peste niste lefuri inspaimantator de mici, rar trecand de 5 milioane. A le considera confidentiale a dus la falsa impresie ca aici e trai pe vatrai si in realitate presedintele interimar avea 10 milioane de lei pe luna. Absolut derizoriu. Am descoperit o multime de lucruri care nu merg si care ar fi trebuit sa mearga. De ce nu s-a facut site-ul, de ce nu s-a terminat dictionarul la care lucreaza Alex Stefanescu, un inventar al tuturor scriitorilor romani, de ce nu s-au pus pe site toate dosarele membrilor US? Printre altele, se vor regla si toate aceste probleme amintite, pentru ca e clar ca Uniunea are nevoie de un plus de imagine. Am identificat o solutie, si anume, va exista o persoana care se va ocupa exclusiv cu site-ul, cu imaginea, cu raportul cu exteriorul Uniunii, cu presa, un PR. E clar ca avem mare nevoie sa iesim pe piata, sa fim cotati la bursa. Nu e un lucru usor cand produci carti si nu suruburi.

Unul dintre cei mai mari contestatari ai dvs., Cezar Ivanescu, v-a acuzat cand v-ati depus candidatura la Uniune de omor in perioada Mineriadei, pentru ca ii luati interviu lui Iliescu in loc sa fiti pe baricade...

Daca un interviu inseamna complicitate... Fii atenta ca devii complice cu mine, dar nu stiu la ce, trebuie sa ne gandim (rade). Nu se poate comenta, sunt niste copilarii. Cezar e un poet foarte bun, dar il cunosc ca persoana din prostiile pe care le-a scris despre mine. Lucrurile acestea sunt descalificante. Are o problema pentru ca i-am suflat presedintia Uniunii, atat. Daca eu nu candidam, eram prieteni. Sigur, cand i-a placut ce am scris despre el, mi-a trimis cartile cu dedicatii exorbitante si cand nu i-a placut, mi le-a cerut inapoi, spunand ca nu am calitatea morala sa-i posed exemplarele. Acesta este Cezar, ce sa-i fac? Sper ca imbatraneste si o sa se faca baiat cuminte.

OPINIE
"Nu se poate sa auzim vocea liderului sindical de la Vagoane-Marfa CFR si sa nu auzim vocea Uniunii in probleme de interes major, evident, indeosebi culturale, dar si despre coruptie, integrare, democratie"

CATEGORIE "Scopul meu principal e sa le asigur scriitorilor, profesional si social, o anumita protectie. E vorba de o categorie care nu va avea, decat prin exceptie, slujbe bine platite si pensii mari" - Nicolae Manolescu