A D E M E N I R E A lui A. C. Pahomi

Ascunse între pagini, mari idei înveştmântate în descrieri şi acţiuni surprinzătoare, stau ca nişte coloane care susţin arhitectura frământărilor umane. Umor şi mister, deziluzii şi răsturnări spectaculoase, portrete surprinse într-un realism dezarmant, viaţă şi vis, toate într-o osmoză odihnitoare, fac din micul roman Ademenirea, apărut recent la Ed. Semne, o carte pe care n-o poţi uita uşor.

Susţinută pe întreg parcursul ei, de un personaj masculin fără o identitate definită, fără descrieri revelatoare, plămădeşte conturul anonim în cadrul căruia poate fi identificat aproape oricine.

Călător fără voie într-o aventură fantastică, judecător şi judecat în egală măsură, eroul cărţii este purtat din real în ireal, precum sunetele unei simfonii.

Eva, eternul feminin, apare într-o complexitate ideală, esenţă a frumuseţii complete: "Poate rămăsese ultima fiinţă nedivizată, fiindcă noi ceilalţi eram făcuţi ţăndări, sparţi în milioane de cioburi de oglindă care se mai ţineau împreună doar prin limitele trupurilor noastre."

Autorul cutează să ne amintească faptul că miracolele există pretutindeni în jurul nostru, invitându-ne doar să le privim. Iniţiaţii se află printre noi, sub cele mai obişnuite şi nebănuite înfăţişări, iar aventura cunoaşterii se poate desfăşura, dispensându-se de austeritatea exerciţiilor abstracte. Ea presupune doar o atenţie sporită, atunci când reflectăm asupra propriilor trăiri. Bineînţeles, asta obligă la anularea automatismelor cu care ne însoţim nepăsarea.

Aparenţe prozaice, evenimente banale pot acoperi tâlcuri profunde. Chiar acţiunea, iniţial simplă, prin însăşi concreteţea sa,  este un prilej pentru A. C. Pahomi de a ne oferi un mozaic de secţiuni prin felurite medii. Pornind de la acest pretext compatibil cu verosimilul cotidian, realul începe să se împletească surprinzător cu fantasticul, ajungându-se la intersecţii esenţiale.

Încă o dată, Editura Semne nu se dezminte de la menirea sa semiotică, cititorul devenind prin lectura textului, părtaşul privilegiat al unei singulare experienţe existenţiale.