Ai să mori mâine

Chiar daca in romanul lui Peter James “Ai sa mori maine' acesti nefericiti sunt uneori amintiti, in naratiunea lui este vorba despre altceva, despre salvarea unor vieti prin transplanturi efectuate in mod ilegal. Cititorul roman o sa aiba o surpriza parcurgandu-i cartea – autorul englez descrie o retea de traficanti de organe care actioneaza in Romania, avand ramificatii internationale. Servindu-se de acoperirea unor societati de caritate, indivizi fara scrupule, ahtiati de castiguri imense, ademenesc copii ai strazii si le promit o viata de vis in Anglia, unde nu vor mai suferi de foame si li se vor oferi slujbe si case. Aurolacii pacaliti sunt expediati cu acte false in occident si ajung in clinici particulare secrete, unde sunt omorati si li se iau inima, plamanii, ficatul, rinichii. De ele beneficiaza pacienti care pot sa le cumpere cu sume exorbitante, uneori chiar de pe net.

Roy Grace, sef al sectiei de investigatii criminale din Brighton and Hove, Sussex, este pe urmele unei astfel de retele dupa ce din Marea Manecii sunt pescuite cadavrele a trei adolescenti. Inmormantare in mare? Ritualuri bizare? Crime? De fapt, la autopsie se constata ca pustanii sunt niste “canoe' – termenul de jargon pe care il foloseste politia pentru a desemna niste trupuri care nu mai au nimic pe dinauntru.

Pe Roy il cunoastem si din alte aparitii ale sale in “Viu sau mort', “Sa mori frumos', “Aproape mort'. Este meticulos, perseverent, dedicat meseriei pe care o practica, dorind sa schimbe macar putin lumea in care traieste. Are la dispozitie o logistica eficienta – un personal numeros, masini si elicoptere, resurse financiare, astfel incat poate sa inchirieze si ambarcatiuni pentru cercetarile sale. Tine numeroase sedinte cu colegii sai, in care se informeaza reciproc, apeleaza la Interpol sau la membrii politiei din alte state, poate sa trimita spre analiza diverse substante unor laboratoare din SUA. De altfel, paginile care descriu ancheta sa complexa sunt deosebit de captivante si cu o corespondenta in realitate, dovedind o documentare temeinica – multumirile pe care prozatorul le adreseaza la sfarsitul cartii sale fortelor de politie din Sussex au o deplina acoperire, cine stie cate intrebari le-o fi pus.

Nici nu-i de mirare. Intr-un interviu pe care mi l-a acordat in urma cu doi ani Peter James declara: “Intotdeauna m-a fascinat natura umana. De aceea imi place sa-mi petrec timpul in compania politistilor, cand ma documentez. In cariera sa, un ofiter de politie are sansa de a vedea fiecare fateta a naturii umane'.

Autorul ofera o imagine needulcorata a Bucurestiului – politisti corupti, caini vagabonzi, zdrentarosi adapostiti prin guri de canal care se drogheaza aspirand din pungi de plastic mirosul de lacuri si vopsele, violatori, hoti, prostituate. Un tablou partial, dar veridic.

Dar nu numai ancheta lui Roy intereseaza. Fascinat de natura umana, scriitorul inregistreaza dilemele unor familii destramate, discuta despre dragoste si tradare, despre tulburarile grozave pe care le cunosc toti acei a caror viata depinde de posibilitatea de a beneficia de un transplant.

Tot in acel interviu de care am amintit, Peter James imi spunea: “Cred ca orice carte lasi din mana, abandonand-o definitiv, n-a meritat sa fie citita nici prima data. O carte buna e ca un bun prieten si n-ar trebui sa obosesti niciodata sa o recitesti, la fel cum niciodata nu obosesti in compania unui bun prieten'. “Sa mori maine' poate fi considerat un roman de care trebuie sa-ti reamintesti. E teribil si provocator.

“– Domnule Tower, sfatul meu ar fi sa iei o gura buna de aer inainte ca apa sa-ti ajunga la nas. Doar asa o sa traiesti cam un minut in plus. E uimitor cate poate face un om in saizeci de secunde. Ba chiar in nouazeci, daca ai conditie fizica.'