x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Ancheta

Ancheta

de George Arion    |    13 Iul 2012   •   21:00
Ancheta

Pe Jack Reacher, maior in Politia Militara, Divizia de Investigatii Criminalistice, cititorii romani l-au mai intalnit si in alte carti ale lui Lee Child: "Capcana Margrave", "Sa nu gresesti", "Evadare imposibila". In "Ancheta", acest ofiter ni se infatiseaza la fel de eficient, brutal, uneori de o cruzime infioratoare, ca si in celelalte romane. Un justitiar de un tip special.

De data aceasta, el trebuie sa investigheze trei crime din oraselul Carter Crossing. In apropierea micii asezari se afla si o baza militara. Cine a comis asasinatele? Un civil sau unul dintre militarii care frecventeaza barurile in timpul permisiilor, consumand mult alcool si facand curte tinerelor din localitate?

La inceput, Jack Reacher actioneaza sub o alta identitate, imprumutand o infatisare inofensiva – barba, par lung, haine umile. Dar acoperirea la care recurge devine in curand inutila, deoarece seriful local – o femeie! – il deconspira. Din acel moment, ofiterul isi conduce ancheta "la vedere", in timp ce un coleg de-al sau investigheaza in cadrul unitatii militare. Cei doi strang o sumedenie de informatii care il demasca pe ucigas. Acesta insa beneficiaza de o protectie la nivel inalt si are toate sansele sa scape. Dar asa ceva nu se poate intampla intr-o ancheta incredintata lui Jack Reacher, insetat ca dreptatea sa triumfe, indiferent mijloacele folosite. Acesta nu ezita sa-l ucida pe faptas si ii elimina si pe protectorii lui. Gunoiul e ascuns sub pres. Nu e permis ca onoarea Armatei sa fie patata de fapte reprobabile, care ar tulbura opinia publica.

Actiunea se petrece in martie 1997, cu patru ani si jumatate inainte de evenimentele din 11 septembrie 2001. Autorul insista sa precizeze in mai multe randuri in ce an se deruleaza intamplarile din cartea sa. E vorba de o perioada in care lucrurile erau tratate cu mai multa usurinta, domnind o atmosfera mai relaxata. Doar in aparenta. De fapt, ca intotdeauna in istorie, existau si atunci conspiratii in cercurile inalte, incercari de manipulare si tentative de musamalizare a faptelor neconvenabile. Iar ascultatul telefoanelor, violarea corespondentei, intretinerea unui climat de suspiciune isterica n-au fost doar o consecinta a prabusirii Turnurilor Gemene de catre teroristi.

Lee Child scrie simplu, fara zorzoane, fara dorinta de a epata printr-o creatie literara elevata. Un autor onest, care compune dupa o reteta indelung verificata si de succes, insusita exemplar. N-are pretentia de a inova stilistic – librariile lumii asteapta exact genul de roman pe care el este capabil sa-l propuna. Intamplarile pe care le relateaza sunt rareori previzibile si, de cele mai multe ori, socante.

Cineva rautacios ar putea contesta ca la Pentagon, unde lucreaza 30.000 de oameni, se pot comite crime fara ca nimeni sa se sesizeze sau ca un politist militar, fie el si american, poate omori cu nonsalanta pe cei certati cu legea, numai fiindca aducerea lor in fata justitiei ar insemna seisme in sferele Puterii. Insa, la urma urmei, suntem in spatiul literaturii mystery&thriller, unde astfel de derapaje de la verosimil pot fi, cateodata, acceptate. Dar daca nu e vorba de niste derapaje ale constructiei narative si lucrurile se petrec in realitate chiar asa? Lee Child o fi stiind mai multe decat noi...

×
Subiecte în articol: jurnalul de duminică