Biblioteca Aureliei Marinescu - Carti la metru

Aurelia Marinescu, celebra autoare a "Codului bunelor maniere astazi", isi pastreaza cartile dragi in rafturile unei biblioteci vechi de sute de ani si care, multa vreme, a functionat pe post de camara.

Astazi, din miile de volume adunate o viata-ntreaga, biblioteca Aureliei Marinescu nu mai pastreaza decat "cele mai iubite carti". "Blaga, Ana Blandiana, Eminescu, «Enigma Otiliei», «Cararea pierduta», Beaumarchais, Bulgakov, Andr... Maurois sunt cativa autori si cateva titluri dragi mie, de care mi-e imposibil sa ma despart." Dupa ce n-a mai predat, Aurelia Marinescu a reusit sa dea mare parte din cartile esentiale pentru orice profesor de limba romana si pentru orice iubitor de literatura, in general. Unele din volume au luat drumul Basarabiei, altele au disparut de pe treptele casei, unde autoarea le lasa, pentru cine le dorea.

VICIU. "In cateva minute dispareau." Si asta se-ntampla pentru ca cititul e intr-adevar un viciu. "Se spune ca e singurul viciu nepedepsit." Cel care cade in patima cititului nu se mai poate opri, iar Aurelia Marinescu a simtit asta pe propria piele, la propriu! "Eram studenta la Filologie. Treceam pe la librarie, aveam bani putini si nu stiam ce carte sa aleg si la care sa renunt. In momentul ala aveam o reactie fizica, nu afectiva sau intelectuala. Ma manifestam ca un alcoolic in prezenta bauturii."

CARTE CARE SA DEA BINE. Si totusi Noica avea dreptate cand spunea ca multe dintre cartile cumparate nu se citesc niciodata. "E o greseala sa se creada ca asta se-ntampla doar celor care cumpara carti de fandoseala. Eu, de exemplu, cumparam intr-o vreme orice insemna titlu de carti estetice. Speram ca o sa le vina timpul, dar n-ajungeam niciodata sa le citesc." Asta se petrecea atunci. Acum, situatia s-a schimbat radical. Lumea nu mai cumpara carti pe care spera ca la un moment dat le va parcurge. Le cumpara doar ca sa aiba biblioteca. Pentru ca, ce te faci daca "te-ajungi", esti mare mahar, ai si vila si vine jurnalistul la tine-acasa sa filmeze minunea, iar tu n-ai biblioteca?! Foarte simplu. Dai fuga la anticar si zici asa: "Vreau si eu vreo 20 de metri de carti, cat mai legate si mai frumoase. Nu conteaza in ce limba sunt scrise. Doar sa dea bine!". Ca sa-si faca jurnalistul treaba, nu? Povestea nu ne apartine. Drepturile de autor sunt ale doamnei Marinescu, care ne-a povestit cu mult haz intamplari adevarate.

SFATURI SI MANDRIE. Daca perioada cand cartile umpleau orice coltisor din casa a trecut, satisfactia profesiei legate de carte a ramas. Pentru ca cel mai pretios compliment pe care l-a primit Aurelia Marinescu vreodata este satisfactia elevilor, carora le-a starnit gustul pentru lectura. I-a invatat ca dupa fiecare volum citit sa noteze niste randuri, intr-un caiet: titlu, autor si cateva impresii personale. Fieste ca la-nceput copiii au bombanit, pentru ca, spune autoarea, se stie ca cititul e mai comod ca scrisul. N-a trecut insa mult si elevii au realizat ca metoda "tine" si ca asa nu mai uita imediat ce-au citit. Si satisfactia nu s-a oprit aici. Elevii au inceput sa-i ceara sfatul in privinta cartilor pe care e bine sau e necesar sa le citeasca. "Asta nu-i un secret. Nu citesti si nu cumperi carti la-ntamplare, ci doar pe cele recomandate de cineva in care ai incredere si care are experienta si cultura necesara ca sa te sfatuiasca. Oricum, pentru orice carte trebuie o initiere speciala. Spre exemplu, ani in sir n-am putut sa trec de pagina doi cand venea vorba de Proust. Pe urma o citeam ca pe-un roman politist."

VICTIME. Aurelia Marinescu ne povesteste un episod care ilustreaza cel mai bine modul in care o carte devine victima dusmanului nemilos. Si in contextul acesta nici timpul, nici mazgalirile nu sunt vrajmasi mai aprigi ca mania si… prostia!

"Monica Lovinescu povestea, intr-un reportaj, ca mama ei a fost inchisa pentru ca a vorbit dusmanos la adresa regimului. A doua zi dupa sentinta, judecatorul s-a mutat in casa ei si primul lucru pe care l-a facut a fost sa scoata cartile in curte si sa le dea foc. Altcineva povesteste, mai tarziu, despre aceeasi casa, pe care a fost sa o viziteze si nu i s-a permis accesul. A bagat totusi nasul, caci tinea sa reconstituie atmosfera Cenaclului «Eugen Lovinescu». Si a vazut ca pe masa de cristal din salon se transa un porc." Iata deci cum cartile ajung victime. De multe ori, victimele porcilor!

PATIMA
"Aveam bani putini si nu stiam ce carte sa aleg. In momentul ala aveam o reactie fizica, nu afectiva sau intelectuala. Eram ca un alcoolic in prezenta bauturii"

VIETI
"In film, remarci talentul regizorului, al actorilor, admiri decorul… Cartea iti da insa posibilitatea sa traiesti mai multe vieti. Iti ofera un univers intreg!" - Aurelia Marinescu, scriitoare

REFUZ

Autoarea declara ca citeste cu mare placere orice. Pana si cartea de telefon, din scoarta-n scoarta, ca sa se documenteze. "In schimb n-o sa pun niciodata mana pe o carte a lui Paul Goma. Il admir pentru ca a avut curajul sa se opuna regimului. Are insa o carte despre care mi s-a spus ca ataca pe toti cei care l-au ajutat cand a plecat din tara, creionandu-i foarte urat. Iar viata mea e asa linistita, incat n-am de gand sa-mi stric buna dispozitie citind abjectii. E problema lui strict personala!", spune Aurelia Marinescu.

UTILE

Pentru ca este totusi autoarea celei mai vandute carti despre bune maiere, Aurelia Marinescu, ne-a vandut cateva ponturi: nu umbli in biblioteca altuia fara sa ceri permisiunea, nu imprumuti mai mult de trei carti, nu e nepoliticos sa ceri carti cu imprumult, la fel cum nu e nepoliticos ca acela ce ti le da cu imprumut sa noteze cand si ce a dat, precum si data la care trebuie sa le primeasca inapoi si, in final, nu imprumuti carti care nu-ti apartin. "Eu nu-mprumut oricui. Altfel stiu sigur ca-mi iau adio de la cartea respectiva!"