x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Biblioteca morţilor

Biblioteca morţilor

de George Arion    |    06 Dec 2009   •   00:00
Biblioteca morţilor

Uneori, un autor se impune cu dezinvoltură încă de la prima sa carte. După ce a fost arheolog, doctor, scenarist, Glenn Cooper a reuşit, cu thrillerul "Biblioteca morţilor", să dobândească o recunoaştere internaţională chiar în anul în care a debutat - 2009.

5424-108731-512.jpgNouă oameni sunt ucişi în New York. Fiecare dintre ei a primit o carte poştală din Las Vegas prin care i se anunţa ziua morţii. Să fie vorba despre un ucigaş în serie? Atunci care e relaţia dintre victime? De ce asasinul loveşte numai în anumite zile? Şi care e mobilul lui? Şi de ce armele folosite se schimbă de la un omor la altul? Oricât se căznesc poliţiştii, profilul criminalului e greu de precizat. Mai ales că mai apare o întrebare: există, cu adevărat, un individ care bântuie prin uriaşa metropolă şi curmă vieţi?

Până a descrie investigaţia pe care o întreprinde FBI-ul, prozatorul ne pune răbdarea la încercare şi ne poartă în Insula Vectis din Britania. În anul 777 se naşte al şaptelea copil al unei familii care locuieşte pe această insulă. În curând, acesta se dovedeşte a fi înzestrat cu puteri neobişnuite. La 5 ani, deşi n-a dobândit nici o învăţătură, începe să scrie - nici un alt sătean nu-i capabil de asta.

CAMUFLAJ PERFECT
În abaţia în care e adăpostit, el înşiră cifre şi litere care, la început, n-au nici un înţeles pentru mai marii lăcaşului de cult. Dar în scurt timp enigma e descifrată: băiatul indică data naşterii şi morţii a mii de persoane. Pergamentele pe care a scris sunt legate în piele de bivol şi depozitate cu grijă într-o bibliotecă special amenajată. Urmaşii lui îi continuă munca. Astfel se creează cronica naşterii şi morţii tuturor sufletelor ivite pe planetă. 700.000 de volume care conţin 240 de miliarde de nume, de când începe istoria omenirii şi până când ea se va sfârşi - uluitoarele cărţi indică anul 2027.

Sacra bibliotecă e descoperită din întâmplare de un grup de arheologi în 1947. Însuşi Churchill intervine pe lângă preşedintele SUA, Harry Truman, pentru ca inestimabila comoară să fie pusă sub pază strictă. Despre ea ştiu doar câţiva iniţiaţi. Deconspirarea secretului atrage moartea celui care nu-şi ţine gura. Locul unde se află ascunsă? Celebra Area 51, acolo unde savanţii studiază, chipurile, farfuriile zburătoare care au vizitat Pământul şi rămăşiţele unor extratereştri. Un camuflaj perfect.

INFORMAŢIE CERTĂ
Unuia dintre cercetătorii de acolo îi vine ideea de a se folosi de colosala bază de date şi să se îmbogăţească. El intră în asociaţie cu proprietarul unei firme de asigurări. Acţionând în comun, ei încep să obţină profituri imense. Dacă ştii ziua morţii unui asigurat, e lesne să-i întocmeşti un contract din care să câştigi substanţial. Dar trebuie să mă opresc. Deja am istorisit prea mult din captivanta carte a lui Cooper.

Cel care descâlceşte misterul este agentul special Will Pipen, care îşi numără anii, lunile, zilele pe care le mai are înainte de a ieşi la pensie. Nu este perfect - bea mai mult decât trebuie, îi plac femeile şi se poartă dur. Dar tocmai de aceea e credibil. Pe deasupra - şi eficient.
"Biblioteca morţilor" este un thriller despre puterea pe care ţi-o oferă o informaţie certă, obţinută la timp. Având la dispoziţie acest material vast, Guvernul american a luat deciziile potrivite pentru a-şi apăra interesele în războiul din Coreea, în Afganistan, în Irak, şi în multe alte ocazii.

Am putea zâmbi la gândul unei astfel de posibilităţi. La fel de bine am putea rămâne pe gânduri.

"Primi o lovitură de pumn în tâmplă şi căzu greoi în genunchi, deocamdată mai degrabă uimit decât speriat de atacul brusc. Şocul îl ameţise. Se uită la Bloomie, care terminase. Auzi ceva despre bani şi simţi o mână scotocindu-i prin buzunare. Văzu lama unui cuţit chiar în dreptul ochilor. Simţi cum îi era smuls ceasul, apoi verigheta. Îşi aminti de cartea poştală, blestemata aia de carte poştală, şi se pomeni întrebând: Tu mi-ai trimis-o? I se păru că aude răspunsul: Da, eu ţi-am trimis-o, fraiere".

×
Subiecte în articol: scena crimei