Cu "Cartea Oltului", literatura lui Geo Bogza devine impunatoare si solemna ca o catedrala. Tanarul "neimblanzit, anarhic" al poeziei de avangarda, reporterul expresionist, demascator al exploatarii si saraciei mediilor muncitoresti interbelice, lasa acum locul contemplatorului vizionar al naturii, in ale carei manifestari ciclice citeste ritmurile istoriei si semnificatiile destinului uman.
Conceput ca un grandios "poem simfonic" in proza, ca o meditatie cu substrat initiatic, volumul "Cartea Oltului" a fost canonizat, pe drept cuvant, drept capodopera literaturii lui Geo Bogza. Personificat ca erou mitic universal, dar, in acelasi timp, cat se poate de specific local, Oltul devine aici Raul sacru prin excelenta, Centru fertilizator al universului, echivalent Nilului, Gangelui sau americanului Mississippi. Elementele primordiale, fenomenele naturii, muntii, dealurile, campia, padurile, apa, norii, anotimpurile, sunt personaje principale, in vreme ce oamenii constituie decorul vremelnic al permanentelor naturii sau apar ca insotitori ai Uriasului rau in drumul sau spre moarte. Cele sapte capitole au semnificatie ezoterica, indicand, prin toate datele lor, o Carte de intelepciune. Suntem la mare distanta de viziunile intunecate si de atitudinea razvratita din anii ’30 – din Poemul invectiva, mai ales. Avem de-a face mai degraba cu datele unui epos stravechi, reconditionat cu mijloace moderne". (Paul Cernat)