Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din cele mai multe poezii, vedem in Alexandrescu o pornire fireasca spre o cugetare mai inalta, mai abstracta, spre meditatie; si daca adeseori versurile lui sunt incete si greoaie, deodata o lovitura de aripa ne vesteste urcarea apropiata. Si in adevar poetul se avanta inaltandu-se intr-un sbor falnic, pentru a pluti apoi in vazduhul linistit: de acolo, pamantul acesta i se pare ca o jalnica vale de plangeri, departe, departe, in care ne framantam in zadarnice si neputincioase svarcoliri. Pentru a pluti asa de sus, Lamartine ii mai imprumuta cateodata puternica lui aripa. Incet sau deodata poetul cade apoi din nou pe pamant...
Poetul vesteste, preamareste, evoca si pe urma se opreste deodata. Parandu-i-se c-a mers prea departe, banuiala ii musca sufletul si-l face sa se intrebe: dar daca nu se va intampla? Farmecul e rupt. Plumbul din aripa atarna si vulturul cade din inaltimea albastra a nadejdilor, pe pajistea verde a banuielilor...
In afara de asta, Alexandrescu mai e si un intelectual, un cugetator indragostit nu numai de largi ganduri, ci pornit si spre o cercetare mai amanuntita. Talentul lui de cercetare, de analiza, pornit spre idei, spre pilduiri, sprijinit si de o mare putere de observatie a imprejurarilor din afara, si mai ales de un puternic simt moral au facut din el un fabulist si un satiric, de un insemnat inteles social (...)
Eugen Lovinescu
Citește pe Antena3.ro
