Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. Istoria prozei fantastice românești
Autor: Gheorghe Glodeanu
Editura: Școala Ardeleană, 2023
„Există o predispoziție certă a literaturii române pentru fantastic, îndeosebi pentru cel de inspirație folclorică. O demonstrează numeroși scriitori, de la Eminescu și Caragiale, până la Eliade și Cărtărescu. În timpul totalitarismului, fantasticul a constituit o formă de evaziune de sub presiunea tot mai puternică a ideologiei, refugiul în lumea imaginarului oferind o serie de iluzii compensatorii la marile probleme existențiale ale epocii. Genul sfidează normele, contribuind la înnoirea literaturii prin repudierea regulilor rigide ale prozei de factură tradițională. În locul excesului de rațiune și de rigoare, autorul de literatură fantastică alege cufundarea în reverie, ceea ce îi permite o libertate absolută. Considerată de Charles Nodier „singura literatură esențială”, povestirea fantastică reprezintă un captivant voiaj inițiatic în inima tainei. Ea i se adresează unui cititor care, în concurența acerbă dintre mister și adevăr, preferă întotdeauna mirajul, halucinația. Aducând mărturii despre existența unor lumi paralele, situate dincolo de barierele cotidianului banal și cenușiu, literatura fantastică deschide noi căi în investigarea profunzimilor psihicului uman.” - Gheorghe Glodeanu
O bijuterie!
2. Manaraga
Autor: Vladimir Sorokin
Citește pe Antena3.ro
Editura: Curtea Veche, 2023
Traducere: Mihail Vakulovski
Romanul Manaraga oferă o perspectivă terifiantă asupra viitorului iminent. Un război mondial, un nou Ev Mediu și o a doua revoluție islamică schimbă totul, Europa este fragmentată și înstrăinată de rădăcinile sale culturale. Cărțile nu mai sunt tipărite și supraviețuiesc doar în muzee, iar educația este înlocuită de implanturi inteligente. O nouă tendință se răspândește printre snobii bogați – book’n’grillul, unde la prepararea cărnii se folosesc pe post de cărbune cărți tipărite.
Profesia neobișnuită a personajului principal – un maestru al book’n’grillului, un ilegalist și un romantic – ne face să privim cărțile tipărite într-un mod nou. Romanul lui Sorokin poate fi citit ca un epitaf pentru cărțile tipărite, dar și ca o celebrare a vieții lor veșnice.
Amuzant, suprarealist, un roman tulburător de actual, care critică prezentul cu instrumente stilistice și inventive rafinate.
3. Jilțul vulturului
Autor: Carlos Fuentes
Editura: Curtea Veche, 2023
Traducere: Horia Barna
Carlos Fuentes a scris cu obstinație despre sex, politică și Mexic. În Jilțul vulturului, își reia obsesiile preferate și le folosește pentru a spune povestea unei societăți trezite brusc fără mijloace de comunicare.
Este anul 2020, iar la Consiliul de Securitate, idealistul președinte mexican Lorenzo Terán îndrăznește să voteze împotriva Statelor Unite ale Americii. Urmează o cruntă răzbunare a Washingtonului, în urma căreia accesul mexicanilor la telefoane, faxuri și e-mail este oprit. Personajelor nu le mai rămâne decât să se folosească de epistole pentru a-și transmite dorința de putere, bârfele, trădările și cele mai ascunse gânduri, într-o frescă socială extrem de familiară nouă.
Fuentes se folosește de umorul negru pentru a exemplifica ambiția oarbă, carierismul și avariția oamenilor aflați în cursa pentru conducerea țării, alcătuind o comedie umană exemplară.
4. Mai mult timp pentru suflet
Autoare: Verena Kast
Editura: Trei, 2023
Traducere: Ioana Brigle
„Omul modernității târzii nu are un obiectiv în fața ochilor, ci un monstru care-i suflă-n ceafă. Care ar fi alternativa? Să-și lase monștrii în urmă, să nu se simtă hăituit, urmărit, ci să se poată așeza iar și iar, să aibă timp pentru a fi în rezonanță, pentru a fi împreună. A fi implicat emoțional în propria viață și a altora, a simți intensitatea datorită acestui lucru - toate acestea ar putea fi temele care să reprezinte un țel. Să poată savura momentele, dar și ceea ce durează, să se simtă ancorat, în ciuda dinamismului, să tindă mereu spre atingerea unui echilibru în viața proprie între ceea ce rămâne și ceea ce trebuie să se schimbe.” - Verena Kast
Verena Kast a studiat psihologia, filosofia şi literatura, este doctor în psihologie analitică, profesor de psihologie la Universitatea din Zürich, lector şi analist formator la Institutul „C.G. Jung”, psihoterapeut cu practică privată. La Editura Trei, de aceeaşi autoare, au mai apărut: „Umbra din noi. Forţa vitală subsersivă”, „Fiicele tatălui, fiii mamei”, „Dinamica simbolurilor” și „Depășirea de sine”.
5. Repetițiile
Autor: Vladimir Șarov
Editura: Curtea Veche, 2023
Traducere: Raluca Davicenko
În Moscova secolului al XVII-lea, Patriarhul Nikon a reconstituit Orașul Sfânt al Ierusalimului pe pământ rusesc și i-a poruncit unui regizor să pună în scenă cele mai importante evenimente din Noul Testament, pentru a grăbi astfel cea de-a Doua Venire a lui Cristos. Actorii sunt însă aleși dintre țăranii simpli, neinstruiți și nimănui nu-i este îngăduit să joace rolul Mântuitorului. Anii trec fără ca Mesia să apară, actorii sunt persecutați, arestați, exilați și, în cele din urmă, copiii lor le preiau rolurile. În mod absurd sau poate revelator, repetițiile continuă, iar credința oamenilor rămâne neștirbită. Romanul se concretizează, astfel, într-o reflecție uluitoare asupra artei, istoriei, religiei și identității naționale.
Un roman istoric, de fapt atemporal, o istorie repetându-se la nesfârșit, care ne ajută să înțelegem esența poporului rus - și poate nu numai a lui.
6. Omul ca o îmbrățișare
Autor: Alin Radu
Editura: Școala Ardeleană, 2023
„Cred cu tărie în poezia cu mesaj, a faptelor concrete, și în asumarea sa ca alternativă ontologică, în care cuvintele și emoțiile se asamblează pe muzică și ritm. O poezie este, mai degrabă, o specie superioară, care te alege în funcție de cât ești de pregătit pentru a o întâlni. Intră efectiv în ADN-ul cititorului și poate fi transmisă natural din generație în generație. O poezie este o lume întreagă, care își are propriul ecosistem, se naște prin scris, trăiește prin cel ce se lasă impregnat de ea, dar, paradoxal, nu moare niciodată.” - Alin Radu
7. Ce este NASA?
Autoare: Sarah Fabiny
Editura: Pandora M, 2023
Traducere: Ruxandra Tudor
Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:
• A fost creată în 1958, în perioada de început a cursei spațiale cu Uniunea Sovietică.
• În 1969, Statele Unite au câștigat cursa spațială trimițând astronauți pe lună.
• În 1977, NASA a trimis în spațiu două discuri aurite care încă se află acolo.
Toate cele de mai sus!
8. Alpiniștii lui Mao
Autor: Cédric Gras
Editura: Polirom, 2023
Traducere: Nicolae Constantinescu
În 1953, Edmund Hillary și Tenzing Norgay au cucerit cel mai înalt pisc din lume, urcând din Nepal. În schimb, versantul tibetan al Everestului rămânea un mister. Încercând să-l escaladeze, britanicii Irvine și Mallory pieriseră în 1924, iar trupurile lor nu mai fuseseră găsite. După ce a ocupat Tibetul în 1951, China comunistă a făcut eforturi să-l integreze. Escaladarea feței nordice a Everestului și înfigerea în vârful său a drapelului chinez păreau un mijloc firesc de a desăvârși anexarea noului teritoriu. Partidul a ales câteva zeci de tineri proletari, dintre care mulți nu mai văzuseră niciodată un munte de aproape, și i-a trimis în Uniunea Sovietică să se inițieze în alpinism. În 1960, după o amânare de un an cauzată de revoltele din Tibet, o expediție chineză pornește să cucerească Everestul și să așeze în vârf bustul președintelui Mao. Cartea lui Cédric Gras spune povestea aproape de necrezut a celor trimiși să îndeplinească această misiune măreață.
Extraordinar!
9. Războiul ruso-ucrainean
Autor: Serhii Plokhy
Editura: Trei, 2023
Traducere: Gabriel Tudor
Actualul Război ruso-ucrainean a început de fapt cu opt ani înainte de asaltul general - respectiv pe 27 februarie 2014, când forțele armate ruse au pus stăpânire pe clădirea parlamentului din Crimeea. Dar rădăcinile conflictului pot fi trasate mult înapoi în timp, la tensiunile post-sovietice și prăbușirea imperiului din secolele XIX și XX. Oferind un amplu context istoric și o examinare a ideilor și culturilor dominante din Rusia și Ucraina, precum și un tablou al politicilor internaționale și naționale, Plokhy demonstrează că deși acest nou Război Rece nu era inevitabil, el era totuși previzibil.
Serhii Plokhy este profesor de istorie ucraineană la Universitatea Harvard, unde deţine Catedra Mihailo Hruşevski, şi director al Institutului de Cercetări Ucrainene în cadrul aceleiaşi universităţi. Este autorul a numeroase lucrări de specialitate - traduse în mai multe limbi şi încununate cu premii prestigioase - dedicate Ucrainei şi Rusiei, spaţiului est-european şi istoriei sale intelectuale, culturale şi politice. Printre cărţile sale de succes se numără Porţile Europei: O istorie a Ucrainei, Cernobîl: Istoria unei catastrofe nucleare şi Pistolul cu otravă: O poveste de spionaj din Războiul Rece, apărute şi în limba română la Editura Trei.
