Cărţi de Nobel

Acum cărţile au fost retipărite, aşa că e un moment bun să ne completăm bibliotecile cu scrieri valoroase. Anulând granițele dintre ficțiune și memorialistică, naratoarea anonimă din Pasiune simplă documentează reacțiile, dorințele, umilințele unei femei consumate timp de doi ani de pasiunea pentru un străin căsătorit. Fiecare cuvânt, întâmplare ori persoană ce-­i iese în cale îi prilejuiește o legătură cu cel iubit ori îi provoacă o indiferență glacială. Nu există cale de mijloc, așa cum luciditatea extremă nu oferă scăpare din fața acestei pasiuni mistuitoare. În Confesiunea adolescentei, naratoarea readuce la viață vara anului 1958, când s­-a dăruit pentru prima oară unui bărbat. Abia împlinise 18 ani, iar bărbatul a preferat s­-o uite și să-­și continue viața ca și când nimic nu s-­ar fi întâmplat. După 50 de ani, scriitoarea își dă seama că s-­ar putea întoarce la fata de atunci, pe care încercase din răsputeri s­-o uite. În cursul acestui proces, va descoperi că acea fată care fusese cândva este originea vitală, violentă și dureroasă a identității ei de scriitoare.

În 2021 premiul Nobel pentru literatură a fost acordat scriitorului Abdulrazak Gurnah, iar Vieţi în derivă este volumul ce spune povestea lui Ilyas, cel care pe când era doar un băiețel a fost răpit de la părinții săi de trupele coloniale germane. După mulți ani în care a luptat în război contra propriului său neam, se întoarce în sat numai ca să descopere că părinții săi nu mai sunt, iar sora lui, Afiya, a fost dată în grija unor străini. Un alt tânăr se întoarce în aceeași perioadă. Hamza nu a fost răpit, ci vândut; ajuns și el în trupele coloniale, a devenit mâna dreaptă a unui ofițer a cărui protecție i-a marcat viața. Convalescent și fără un ban în buzunar, nu-și dorește decât un loc de muncă și o viață ferită de primejdii – precum și iubirea frumoasei Afiya. Pe măsură ce soarta împletește viețile acestor oameni, care își duc mai departe traiul muncind și îndrăgostindu-se, umbra unui nou război pe alt continent se alungește și se întunecă, amenințând să-i înșface și să-i ia cu sine…

O altă câştigătoare, cea din 2018, Olga Tokarczuk, poate fi citită în limba română cu ale sale Povestiri Bizare. Un medic scoţian din secolul al XVII-lea, ajuns în slujba regelui Poloniei, descoperă o rasă ciudată de copii vegetali. O familie formată din patru femei identice primeşte vizita unui cuplu de bărbaţi similari. Un bătrân văduv, însingurat şi tipicar, observă într-o dimineaţă că lumea din jur s-a transformat aleatoriu (sau, dacă nu, că şi-a pierdut el minţile). O lume degradată, dintr-un viitor nedefinit, îşi păstrează stabilitatea graţie sacrificiului unui personaj misterios, aparent nemuritor, ce suferă pentru oameni de peste trei sute de ani. În zece texte dense, pline de dinamism şi surprinzătoare de la premise până la final, imaginaţia neîngrădită ce caracterizează Povestirile bizare ale Olgăi Tokarczuk cucereşte nu doar prin subiecte ori prin atmosfera creată, ci şi prin forţa empatică ce le străbate. Pendulând între fantastic, SF, straniu şi insolit, aceste povestiri reprezintă tot atâtea mostre de virtuozitate şi inventivitate artistică ale acestei remarcabile prozatoare.

Un an mai devreme premiul a fost câştigat de Kazuo Ishiguro, al cărui volum Nocturne. Cinci poveşti despre muzică şi amurg conţine cinci istorii personale, amuzante şi mustind de o tristeţe duioasă, care explorează într-o manieră neaşteptată câteva dintre temele predilecte ale autorului: dragostea, muzica, trecerea timpului şi, legată de aceasta, celebritatea. Visători, îndrăgostiţi, stele pe punctul de a apune sau a se ridica pe firmament, toate aceste personaje, aflate într-un moment de cotitură al vieţii lor, devin interpreţii unui concert în care fiecare voce şi fiecare instrument ating o notă umană cât se poate de autentică şi de răvăşitoare. 

Şi, în final, cel mai cunoscut roman al celui care a câştigat premiul în 2014, Patrick Modiano, Strada dughenelor întunecoase. În toamna lui 1965, când Constantin von Hutte îşi închide agenţia de detectivi particulari, singurul său angajat, care suferă de amnezie şi căruia, cu vreo zece ani în urmă, i-a făcut rost de acte de stare civilă pe numele Guy Roland, începe o anchetă pentru a-şi descoperi propria identitate. Un fir îl conduce pe urmele unui anume Pedro McEvoy, secretar la o legaţie din America de Sud, care locuia, în timpul ocupaţiei, pe Rue Cambacérès, arondismentul VIII, din Paris. Dar acesta putea fi Jimmy Stern, dispărut în 1940. Şi ce s-a întâmplat cu frumoasa Denise Coudreuse, de care Pedro era atât de îndrăgostit şi cu care se refugiase la Megève şi apoi încercase să treacă graniţa clandestin în Elveţia?