Esențe tari în sticle mici

Pentru că, așa cum știm, esențele tari se țin în sticle mici. Sunt cărțile care ne sunt lăsate moștenire de Dinu Săraru, ajuns la venerabila vârstă de 91 de ani. Poate că vederea îi joacă feste, dar mintea și mâna îi merg la fel ca-n tinerețe maestrului.

„M-am hotărât să scriu în continuare, în ziua în care am împlinit 91 de ani. Mă chinui cu pierderea vederii, dar sunt optimist că lucrurile se așază pe făgașul normal. Prima carte, «Am onoarea, domnule colonel!»” (n.r. care apare miercuri cu Jurnalul), este jumătate din biografia mea. E o carte-document care ar trebui să fie citită de toți românii”, ne-a spus Dinu Săraru, subliniind cuvântul „document”.

Iată un pasaj elocvent din această biografie a maestrului: „Râmnicul meu e un amestec mereu fericit și miraculos între un trecut azi îndepărtat, în care se cuprinde copilăria mea și descoperirea lumii, și istoria brutal nouă a orașului acelei copilării la care am fost, entuziast. Și martor și căuzaș, ca și când aș fi participat la facerea lumii.

„Nu a sosit timpul să pun capăt sbaterii mele”

Traversarea istoriei într-o viața de om numărând, iată, nouă decenii, – într-un galop lacom peste două veacuri și două revoluții și trei orânduiri, dar și clipa cea mai dureroasă când am rătăcit ferit și cu inima strânsă și îngrijorat față de cum voi fi recunoscut pe străzile care ocroteau, niciodată ascunsă în cenușa uitării, marea mea dragoste, Râmnicul, – nu putea să nu ostenească privirile mele încețoșate de prea multe ori de colbul fierbinte ridicat de acest galop și de râuri de lacrămi îngrozitor de greu stăpânite din mândrie, cu scrâșnet de dinți și cu o uimitoare și pentru mine, ambiție și putere de a lua totul de la început, ca un săpător de fântâni care nu ostenește să creadă că va găsi apă, chiar dacă va trebui să sape până va ajunge pe cealaltă parte a pământului.

S-ar putea să nu vă vină să credeți, dar n-am avut niciodată sentimentul că a sosit timpul să pun capăt sbaterii mele și să încep să mă odihnesc, cum fac chiar săpătorii de fântâni care, isprăvind lor de muncă, se spală pe mâini, tacticos și pe îndelete, și se așează dinaintea mesei care îi așteaptă, cu palmele odihnindu-se mai întâi pe genunchi și cu ochii limpeziți de liniștea lucrului făcut, atât cât se cuvenea, până atunci. Eu încă mai visez la această clipă care s-a îndepărtat întotdeauna de mine și care și azi mi se pare departe și mă trezesc, în fiecare dimineață, cu grijă, ca și când datoria mea față de viață s-ar afla abia la mijloc, dacă nu chiar la început, și mă mână din urmă neîndurătoare”.

Despre cealaltă carte, „O secundă care ne desparte de identitate” (apare miercuri, 8 martie, cu Jurnalul), autorul spune că a scris-o cu gândul că am devenit de ceva vreme „slugi” la americani. „O secundă. O secundă care ne desparte de pierderea identității naționale. Cartea e pledoaria mea, poate se va face ceva în ultimul moment și ne salvăm”, ne-a declarat Dinu Săraru.

Militează pentru recâștigarea identității naționale

„Societatea românească se scufundă în pierderea identității naționale de credință și de suflet. Este cel mai mare…, cea mai mare dramă pe care o trăiește societatea românească, această scufundare în pierderea identității naționale. Suntem, cum să spun, o colonie, care se joacă cu sufletele noastre și cu cei mici, cum îi numea Iorga, săraci, pentru că o casă politică, politicianistă, care cedează absolut, poartă, cum să spun, obligațiile ei morale față de destinul unei întregi geografii spirituale.

Această societate este minată de pierderea identității şi cei mici sunt jertfiţi întotdeauna acestei sărăcii și acestei uitări. Nu există, după părerea mea, un om politic astăzi capabil să fie apostol, capabil să se sacrifice el pentru cei mici. Ne scufundăm sub jugul ignoranţei celor care se îmbogățesc în fiecare secundă, dincolo de pandemie, dincolo de, cum să vă spun eu, de amenințarea acestei acestui flagel. Dincolo de tot, se uită de o întreagă geografie spirituală, pentru ca să se îmbogățească niște oameni, ca să se prăbușească cei mici în sărăcie, să fie jertfiți sărăciei”, a încheiat marele scriitor.