„Cărţile ne ajută să ne împrietenim cu noi înşine”

Sprijiniti de zidul Bibliotecii Nationale, cativa tineri asculta manele. E ora 18:15, a inceput Noaptea Bibliotecilor, iar inauntru rasuna muzica de pian si rasete de copii. La etajul al treilea al Bibliotecii Nationale, o doamna, economista, care si-a adus fetita in varsta de 6 ani la eveniment, o priveste cum face origami si imi raspunde la intrebari: 'Nu am permis la nici o biblioteca. Aveam la Cluj, la Universitara. Cumpar multe carti si exista si internetul, care ofera multa informatie. Incerc sa-i citesc Mariei cat mai mult, povesti, dar si despre astre, pentru ca asta o intereseaza acum, si voi cauta acest gen de carti la biblioteca'. Jos, la sala cataloagelor, am intalnit un grup de invatatoare de la Scoala nr. 130, venite impreuna cu directoarea. Le intreb daca au permis la vreo biblioteca, iar directoarea exclama cu stupoare: 'Ei, aia e!', si imi explica in continuare: 'Acum avem internet si gasim cartile de cumparat'. Camelia Pamfil, invatatoare, spune ca, in ciuda salariilor mici, isi permite sa cumpere cate o carte scumpa din cand in cand: 'Odata existau cei 100 de euro dati noua, dascalilor, de stat pentru carti si am ramas cu gandul la ei'. O intreb ce citeste acum, iar raspunsul sau, accidental poetic, ma amuza: '«Dragoste impotriva holerei», de Garcia Marquez'. Celelalte doamne nu aveau permis la vreo biblioteca si nici vreo carte inceputa.

La intrarea in Biblioteca Centrala Universitara era expusa si putea fi rasfoita 'Cartea rosie' a lui C.G. Jung, scoasa recent de Editura Trei. Doritorii puteau face un tur al Bibliotecii, care trece prin Sala Profesorilor, unde se afla actul de infiintare a Bibliotecii, facuta din fondurile Casei Regale, prin Sala de biblioteconomie, unde scaunele sunt acoperite cu piele de Cordoba, iar geamurile sunt de cristal, prin Rotonda mica, unde pot fi consultate microfilme, microfise si DVD-uri. 'Au ars si colectii la incendiul din ‘89?' 'A ars si carte rara', raspunde cu regret custodele. Turul trece prin sala multimedia 'Petre Badea', numita asa dupa directorul trustului care a facut restaurarea bibliotecii, director care a donat calculatoarele pentru aceasta sala, si ajunge in Corpul Boema, construit pe suprafata unde altadata aveau loc spectacolele de revista.

'Draga, inainte sa dai interviul, scoate din poseta cartea pe care tocmai ai furat-o', glumeste un domn cu sotia sa. 'E un act de cultura sa furi o carte', ii raspunde doamna Maria Dobrescu, profesor de romana. Ea are permis la Biblioteca Nationala si la cea de cartier si este interesata de 'beletristica, studii, cercetari, istorie'. Acum lectureaza 'Dialoguri Borges – Sabato', dupa ce in urma cu cateva zile, cand a facut o calatorie de sapte ore cu trenul, a citit jurnalistica lui Toparceanu.

La Biblioteca Ion Creanga, filiala a Bibliotecii Metropolitane destinata copiilor si tinerilor, copiii isi plimbau degetele pe clapele unei pianine, apoi trageau de sforile unor marionete sau atingeau energic placile unui xilofon. Raluca Marin a venit cu sotul si cei doi copii – unul de 9 luni, celalalt – de 2 ani si 4 luni, si isi face acum permis: 'Citesc o carte despre Coreea de Nord, «Nothing to envy». Sunt in urma cu literatura romana contemporana si trebuie sa recuperez'. Niste fetite se pregateau de parada modei, imbracate in rochii croite din ziare. 'Am ciopartit Libertatea si ma bucur foarte mult', spune Gabriela Toma, coordonator Serviciu resurse educative animatie culturala, al celor opt filiale ale Bibliotecii care se adreseaza copiilor si tinerilor. Am rugat-o sa-si explice exclamatia. 'Tabloidele ofera informatii eronate, promoveaza agresivitatea si pornografia informationala si mentin un nivel scazut al informatiei si educatiei', explica bibliotecara. Ea citeste acum versuri de Virgil Mazilescu. Fetele care au creat rochiile, Alexandra Mihai, Georgiana Corbeanu si Andreea Vulpescu, au in jur de 18 ani si spun ca acum, de cand a inceput scoala, nu mai au timp de citit.

In curtea Bibliotecii Academiei canta un cor de preoti. Oamenii se invarteau pe la standurile editurilor care faceau reduceri in aceasta noapte si ramaneau uimiti cand cate o fata care avea prinsa pe piept o hartie pe care scria 'actor, teatrul InDArt' se apropia de ei si incepea sa le recite versuri. M-am indreptat spre masuta unde se afla tiparul cu presa manuala si i-am cunoscut pe Dana si Ion Georgescu, care au deschis la Comana un atelier de hartie manuala numit 'Moara de hartie'. Pentru ei fusese o zi 'Gellu Naum', mersesera la Comana cu un grup care dorise sa viziteze casa poetului, apoi tiparisera in curtea Bibliotecii Academiei, pe hartie manuala in care se vad confeti si fire de iarba, versuri din 'Cartea cu Apolodor'. Dana citeste acum 'Despre frumusetea uitata a vietii', scrisa de Andrei Plesu, si crede ca: 'Fara biblioteca n-am putea sa ne dezvoltam ca oameni. Avem nevoie de carti pentru a ne imprieteni cu noi insine si cu lumea. Cartile pot fi cei mai buni prieteni'.

Am intrat in Biblioteca si am privit de aproape, nefiltrate de geam, asa cum nu se intampla niciodata la lumina zilei, cateva manuscrise rare, apoi am plecat spre casa. Am trecut pe langa biblioteca mea de cartier, de unde imprumut mereu carti, si m-am gandit ca seara ar fi fost perfecta daca ar fi fost deschise si filiale Bibliotecii Matropolitane aflate spre periferie, pentru ca si acolo sunt oameni care n-au intrat niciodata intr-o biblioteca, dar ar putea fi ademeniti in fascinantul labirint al cartilor.