Cărţile toamnei la Paris

Cronica tulburatoare
In fiecare toamna Franta intra intr-o febra editoriala speciala. Intre sfarsitul lui august si sfarsitul lui octombrie se deruleaza un fel de "olimpiada" literara, un fel de competitie teribila pe plan literar intrucat apar cartile care vor concura pentru principalele premii literare. Este momentul de maxima intensitate pentru edituri, pentru criticii literari si pentru revistele de specialitate, pentru operatiunile de culise si pentru marketingul literar. Productia editoriala a acestei toamne ramane impresionanta in ciuda crizei economice si a moralului scazut pe care il au francezii. "La rentrée littéraire", cum spun ei, inseamna, in aceste doua luni, aparitia a 646 de romane, dintre care 426 franceze si 220 traduse din limbi straine, in special din engleza.

Cum spuneam, Olimpiada literara incepe printr-o enorma publicitate facuta noilor titluri. Toate, dar absolut toate cotidienele importante, Le Figaro, Libération, Le Monde, La Croix, L'Humanité, si chiar si ziarele economice precum Les Echos consacra dosare intregi noilor romane publicate de autorii francezi si straini. Toate revistele saptamanale (L'Express, Le Point, Le Nouvel Observateur, etc.) publica recenzii sau pur si simplu informatii legate de productia literara a toamnei. Nu mai vorbesc de revistele literare precum Lire sau La quinzaine littéraire. Pe data de 23 august cotidianul Libération isi deschidea chiar editia cu acest subiect, aparitia noilor romane de dupa perioada estivala, iar pe prima pagina se putea citi acest titlu scris cu litere groase: "La France, roman". Mult mi-as dori sa vad intr-o buna zi si in Romania ca marile cotidiene acorda ceva mai multa atentie fenomenului literar…

Sa revin insa la Franta unde, prin atentia acordata literaturii de presa scrisa, dar si de posturile de radio precum si de unele canale de televiziune, literaturii i se recunoaste un anumit rol pe care il are in societate. Un rol unic, un rol de decriptare a lumii contemporane, a sociologiei cotidianului, a tendintelor modernitatii, a schimbarilor din sfera comportamentelor umane. Scriitorilor li se recunoaste functia sociala de radiologi culturali: ei sunt cei care, mai mult decat jurnalistii, decat sociologii de profesie, decat politicienii sau filozofii, au puterea de a capta, prin opere de fictiune, ceea ce este esential in societate si se ascunde uneori in detaliu. In parelel cu promovarea productiei literare autohtone, presa cotidiana precum si cea saptamanala propun in Franta si dezbateri legate de tendintele literare ale momentului, ceea ce faciliteaza o si mai buna situare a publicului in jungla de aparitii editodiale. Revista Le Point publica, cu doua saptamani in urma, un interviu cu un profesor de literatura, Antoine Compagnon, care isi exprima imensa incredere in capacitatea literaturii de a ne ajuta sa intelegem lumea contemporana. Citez din raspunsurile sale aceasta minunata fraza: "Cred ca un avocat, un inginer, un bancher, un tehnician isi fac mai bine meseria cand au o buna cultura literara. Literatura este un instrument de cunoastere a lumii, ea ii sensibilizeaza in legatura cu problemele de identitate si diferenta."

Ah, ce fraza, ce deschidere ofera ea pentru speranta intr-o lume mai buna! Oare daca am reusi sa-i facem pe politicienii nostri sa citeasca din cand in cand cate un bun roman ar deveni ei mai putin cinici si egoisti? Oare medicii, avocatii si functionarii din Romania ar renunta treptat sa ia mita daca ar citi macar o carte pe luna? Si eu cred de altfel ca un om care se indragosteste din tinerete de poezie si de literatura, de teatru si de muzica, de artele plastice si de balet nu poate sa nu devina mai bun, mai atent, mai subtil, mai interesant, mai generos in exercitarea meseriei sale. Si mai util pentru societate, mai conciliant, mai putin vulgar, mai atent la ceilalti, mai greu de manipulat prin ideologie si prin industria de divertisment… Cum sa-i facem insa pe tineri sa se indragosteasca de literatura si de artele frumoase in speranta ca vor fi mai buni cetateni? Sigur, familia si scoala trebuie sa-si asume aceasta misiune in primul rand, dar si statul prin televiziunea publica… Din pacate in Romania se desfiinteaza astazi canale de televiziune culturale in loc sa fie amplificata forta lor de iradiere.

As mai spune, in legatura cu fenomenul literar francez, ca el este si o emanatie a unui gust milenar pentru literatura care a beneficiat de avantajul continuitatii absolute. Cele 646 de romane care inunda in aceste zile standurile librariilor vor concura pentru principalele premii literare ale toamnei: Goncourt, Médicis, Femina, Renaudot, Interallié si multe altele. Din acest motiv spun ca Franta intra in Olimpiada literara de toamna. Cum cartile sunt extrem de multe iar publicul destul de dezorientat in fata acestei abundente, decernarea premiilor introduce niste criterii valorice. Incepand din luna noiembrie pe unele dintre aceste romane vor fi aplicate mici banderole cu premiul obtinut, ceea ce va insemna pentru cititori niste pretioase repere. Publicul are insa deja anumite simpatii pentru scriitorii sai preferati si nu asteapta decernarea premiilor pentru a cumpara imediat o carte semnata de Amélie Nothomb, Bernard Pivot, Philip Roth sau Haruki Murakami.

Si pentru ca am evocat numele lui Amélie Nothomb, ale carei romane sunt traduse masiv si in Romania, aflati ca ea isi publica anul acest cel de-al 21-lea roman, intitulat "Barbe bleu". Adevarat fenomen al lumii literare, Amélie Nothomb publica un roman pe an, cu precizia unui cronometru, iar de la debutul sau a vindut pe planeta 15 milioane de carti. Pentru cei care nu au descoperit-o inca in Romania sugerez doar doua titluri: "Igiena asasinului" si "Stupoare si cutremur".