Criminali fără scrupule - Sunetele morţii

Am citit, în urmă cu ani, o carte de un haz nebun: "Aventurile unui detectiv particular", de Carlo Manzoni. Volumul cuprindea două povestiri: "Eu pe asta o fac zob" şi "Îţi smulg amigdalele, fetiţo!". Poate că, agasat de avalanşa de romane poliţiste, autorul a ţinut să parodieze anumite produse ale genului. Încercarea i-a reuşit pe deplin.

Am citit, în urmă cu ani, o carte de un haz nebun: "Aventurile unui detectiv particular", de Carlo Manzoni. Volumul cuprindea două povestiri: "Eu pe asta o fac zob" şi "Îţi smulg amigdalele, fetiţo!". Poate că, agasat de avalanşa de romane poliţiste, autorul a ţinut să parodieze anumite produse ale genului. Încercarea i-a reuşit pe deplin.

Mi-am amintit de Carlo Manzoni citind cartea "Sunetele morţii", datorată unui nou-venit în cercul încă restrîns al creatorilor români de romane poliţiste: Alex Mihalcea, doctor în ştiinţe militare. O surpriză de proporţii. Alex Mihalcea posedă o cunoaştere în profunzime a domeniului în care s-a lansat cu mult aplomb, după ce, multă vreme, preocupările sale au fost de altă natură. Ştie la perfecţie reţeta după care se construieşte un thriller, ceea ce dovedeşte o frecventare asiduă a marilor maeştri care au ilustrat cu brio acest tip de literatură – de paraliteratură, cum o consideră unii. A simţit probabil nevoia să coboare şi el în arenă, pentru a propune o variantă la naraţiunile pe care le-a citit şi, cu siguranţă, le-a admirat.

DETECTIV. Dar tocmai din această pricină, textul său e conceput "a la maniere de...". Paginile sale ne aduc aminte de unii dintre reprezentanţii de frunte ai genului. Însă compararea cu Chandler, pe care am descoperit-o în recomandarea de pe coperta a patra a volumului, mi se pare cam forţată. Eroul lui Alex Mihalcea, Nick Tempest, un detectiv particular din New York, nu are profunzimea celebrului Marlowe al scriitorului american (Mircea Mihăieş i-a analizat strălucit "metafizica" într-un top de referinţă), Dar e simpatic, volubil, uneori miştocar, băgăreţ, consumator de băuturi mai mult sau mai puţin rafinate, şi, evident, de femei. Atunci cînd nu bea sau nu curtează vreo frumoasă, are timp şi pentru investigaţii.

BANI. În cartea pe care o prezentăm, Tempest anchetează dispariţia unei viori Stradivarius. Prin urmare, miza jocului e o sumă de bani periculos de consistentă. Şi nu surprinde pe nimeni că unii dintre cei implicaţi sînt răpiţi, ameninţaţi cu moartea sau ucişi. În jurul personajului central roiesc informatori, escroci, poliţişti, criminali, femei fatale. Ei fac parte dintr-o lume pestriţă şi primejdioasă, investigată de către detectivul newyorkez în compania cîinelui său, Bang, deosebit de eficient în unele cazuri. Unii mor otrăviţi, alţii împuşcaţi, iar alţii sînt arestaţi. Dar totul îţi creează impresia de "déjà vu". Iar tensiunea anchetei lipseşte. Aceasta şi din pricina nerespectării proporţiei exacte dintre umor şi gravitate. Dacă ar fi dorit să ne ofere o parodie a genului, aşa cum anunţau primele pagini ale romanului, am fi consemnat o reuşită eclatantă. Treptat-treptat, însă, autorul a simţit nevoia să ridice ştacheta. Pendularea aceasta între haz şi seriozitate e cel mai greu de realizat. Mai mult, personajele se plimbă prin locuri botezate cu nume străine, dar decorul e ca un fundal căruia îi distingi cu greu reperele. N-ai convingerea că eroii lui Alex Mihalcea trăiesc într-adevăr la New York.

Toate aceste observaţii nu trebuie să-l descurajeze pe autorul care, în pauza dintre sfîrşitul unei lucrări docte şi începutul alteia, a compus un roman în afara sferei pentru care e specializat. Dimpotrivă, lectura "Sunetelor morţii" dovedeşte o bună înzestrare în abordarea literaturii poliţiste. Eu îl salut cu bucurie pe autorul care s-a alăturat grupului restrîns (încă) al romancierilor de la noi interesaţi de poveştile cu anchetatori şi asasini. Şi sînt convins că următoarele sale cărţi vor dovedi că am dreptate să cred în steaua lui.

Biografie

Alexandru Mihalcea, colonel (r) dr. ing. (n. 1951), este directorul Bibliotecii Militare Naţionale. Are contribuţii la studiul
managementului sistemelor mari ierarhizate şi este autor sau coautor la şase volume ştiinţifice.

Aprecieri

"Un crime story ca în vremurile bune: femei frumoase, revolvere şi trabucuri, anchetatori de la FBI şi un New York fascinant sugerat pe fundal. Un volum pentru nostalgici, dar şi pentru novici..." – Bogdan Hrib