Criminalul misogin

Coşmar  ●  Omul cu briciul
Lectura unora dintre romanele poliţiste îţi provoacă fiori de spaimă de la prima la ultima pagină. Autorii lor nu-şi îngăduie nici un moment de răgaz ca să-şi tragi sufletul şi să-ţi potoleşti bătăile inimii. Cu fiecare detaliu pe care îl mai adaugă poveştii lor sporesc tensiunea acţiunii pînă la limitele suportabilului. Adrenalinei i se dă serios de muncă.

Coşmar  ●  Omul cu briciul
Lectura unora dintre romanele poliţiste îţi provoacă fiori de spaimă de la prima la ultima pagină. Autorii lor nu-şi îngăduie nici un moment de răgaz ca să-şi tragi sufletul şi să-ţi potoleşti bătăile inimii. Cu fiecare detaliu pe care îl mai adaugă poveştii lor sporesc tensiunea acţiunii pînă la limitele suportabilului. Adrenalinei i se dă serios de muncă.

În această categorie se înscrie "Omul cu briciul", romanul lui Andreu Martín. Totul se desfăşoară în Barcelona, pe parcursul mai multor luni – la un moment dat, chiar în timpul Jocurilor Olimpice. Un asasin îşi face apariţia pe străzile cartierelor mărginaşe, unde fete de diverse vîrste îşi etalează nurii, practicînd cea mai veche meserie din lume. La anumite intervale, ucigaşul ademeneşte prostituate în cotloane ferite de ochi indiscreţi şi le taie beregata cu briciul. Apoi, îşi "semnează" crimele, ciopîrţindu-le sînii.

IPOTEZE. Dar avem de-a face cu un singur făptaş? Nu cumva, inspiraţi de faptele primului asasin, alţii îl copiază, procedînd exact la fel? Mărturiile sunt contradictorii. Mulţi susţin că l-au văzut circulînd cu un Volkswagen Golf de culoare roşie şi agăţînd femei uşoare. Fiecare martor oferă o altă descriere a lui, şi o altă versiune a modului în care operează. Iar asta contribuie la crearea unei psihoze generale. În cîrciumi, în magazine, acasă, toată lumea vorbeşte numai despre grozăvia care s-a abătut asupra frumosului oraş. Pe străzi, oamenii se privesc suspicioşi, după căderea nopţii, nimeni nu se mai aventurează nici pînă la farmacia din colţ. Poliţia e neputincioasă şi arestează inocenţi, cărora, din lipsă de probe, le dă drumul. Avînd un "subiect gras" la dispoziţie, mass-media întreţin groaza populaţiei. Fotografiile victimelor mutilate apar în ziare, însoţite de comentarii prosteşti, din moment ce nimeni nu ştie nimic. La radio, la televizor, se organizează mese rotunde, la care specialişti de vază îşi dau cu părerea în legătură cu misteriosul criminal. Se fac disertaţii savante despre sociopaţi, psihopaţi, paranoici, schizoizi. Se rememorează cazurile celebre pe mapamond ale unor killeri în serie. Toţi par să fie de acord că "omul cu briciul" este mînat de o ură bolnăvicioasă la adresa femeilor, socotite vinovate de uzurparea dreptului bărbaţilor la supremaţia în societate. Dar explicaţiile docte nu alungă teroarea din sufletul locuitorilor.

FRICĂ. Andreu Martín a scris un "roman negru" care îţi vîră frica în oase. Dar nu acumularea de evenimente atroce asigură valoarea cărţii. Mulţi speră să aibă succes înşiruind o sumedenie de scene care îţi ridică părul măciucă în cap, însă fără calităţi literare. Specialist în psihologie, autorul pe care îl prezentăm izbuteşte să pătrundă cu fineţe în subconştientul personajelor şi aduce la lumină veşti cutremurătoare despre ceea ce se petrece într-o minte dereglată de un episod traumatizant din copilărie, de o experienţă de viaţă eşuată. Din cauza stresului, din pricina infernalului ritm trepidant impus de civilizaţia modernă, circulă în libertate mai mulţi dezaxaţi decît ne-am putea închipui. Iar cale de a-i salva şi de a ne pune la adăpost vieţile nu există. În orice caz, după ce au parcurs această carte, unii vor renunţa, cu siguranţă, să se mai radă cu briciul. Chiar dacă ultima armă folosită în roman este un stilou Waterman, înfipt drept în inima ucigaşului în serie.


"Aşa e făcută lumea. Femeia urmăreşte, pentru a cuceri micul său imperiu domestic, iar bărbatul fuge, pentru a-şi salva libertatea. Ah, dar femeia cea vicleană, făcînd intrigi în bîrlogul ei, a reuşit să facă în aşa fel încît să pară că totul este exact pe dos. A reuşit ca bărbatul să creadă că el este vînătorul, iar ea îşi poate permite luxul de a se împotrivi. El cere şi ea refuză. El are nevoie, iar ea impune condiţiile."

Biografie

Andreu Martín s-a născut la Barcelona în 1949 şi a studiat psihologia la Universitatea din oraşul natal. A lucrat ca scenarist de benzi desenate, a scris numeroase cărţi pentru copii şi scenarii pentru cinema şi televiziune. Ca romancier a debutat în 1979 cu romanele "Aprende y calla" şi "El senõr Capone no esta en casa". Alte romane: "Protesis" (Premiul Círculo del Crimen), "Barcelona Connection", "Bellisimas personas", "Espera, ponte asi", "Corpus delicti", "Juez y parte",
"Asalto a la Virreina".