x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Cu ochii-n patru

Cu ochii-n patru

de George Arion    |    06 Apr 2008   •   00:00
Cu ochii-n patru

Uneori, despre părinţii lor copiii nu ştiu mai nimic. Doar clipele de viaţă trăite împreună le sunt cunoscu­te. Ce a fost însă înainte de asta, câteodată, rămâne o mare enigmă. Iar încerca­rea de a o descifra repre­zin­tă o operaţiune dureroasă.

Uneori, despre părinţii lor copiii nu ştiu mai nimic. Doar clipele de viaţă trăite împreună le sunt cunoscu­te. Ce a fost însă înainte de asta, câteodată, rămâne o mare enigmă. Iar încerca­rea de a o descifra repre­zin­tă o operaţiune dureroasă.

 

Ruth Gilmartin du­ce o existenţă tih­nită – îşi creşte co­pilul, are o grupă de studenţi străini că­rora le predă engleza, îşi pregă­teşte teza de doctorat. Dar, în vara to­ridă a anului 1976, această fe­meie tânără este smulsă din con­for­tul de care se bucura. Mama ei, Sally Gilmartin, îi încredinţează un manuscris despre Eva Delectorskaia, o rusoaică ai cărei părinţi se refugiaseră, după mai multe pe­­ripeţii, în urma revoluţiei bolşe­vi­ce, la Paris. Frumoasa Eva este re­crutată în 1939 de Lucas Ro­mer, ca spioană în cadrul servi­cii­lor britanice. Urmează o pre­gă­tire dură înainte de a fi aruncată în focul bătăliei de pe un front in­vizibil. Primeşte o altă identita­te, se pune la punct cu limba en­gle­ză, în­­vaţă alfabetul Morse, se obiş­nu­ieşte cu tehnici de cifrare şi de­co­dare, se pregăteşte pentru su­pra­vie­­ţuirea în medii ostile şi cu mo­da­lităţile de filaj sau cu cele de a scăpa de eventualii urmă­ri­tori. Treptat-treptat, înţelege că “pentru un spion lumea arată cu totul altfel decât pentru un om obişnuit”. Pri­cepe şi care trebuie să fie regula de bază a existenţei sale: aceea de a nu avea încredere în nimeni. O transformare rapidă şi specta­cu­loasă.

 

EVENIMENTE. Începe să lu­cre­ze într-o mică agenţie de ştiri din Belgia, de fapt o acoperire pentru un serviciu care are ca scop dezinformarea inamicului – Germania hitleristă. Datorită ei şi a colegilor săi, ziarelor li se livrează ştiri false, strecurate cu abilitate printre cele reale. Informaţiile pe care le furnizează sunt despre arme de mare eficacitate pe care le posedă, chipurile, englezii, despre retrageri de trupe în diverse locaţii, sau despre  intenţia de a deschide noi fronturi de luptă. “Informaţia falsă putea fi la fel de eficace, de insidioasă, de lucrativă ca şi informaţia corectă.”

 

LIBERTATE. “Fabricanţii de şti­ri” se mută în SUA. Aflaţi la 3.000 de mile de teatrul de război, a­me­­ricanii îşi văd de viaţa lor li­niş­tită şi nu doresc să se implice în mă­celul din Europa. Dar fără ajutorul lor, libertatea bătrânului continent e primejduită. Ce i-ar putea determina să renunţe la ex­pec­ta­tivă? De pildă, descoperirea asu­pra unui agent a unei hărţi care de­cons­pi­ră intenţia nemţilor ca, după război, să dezmembreze America de Sud şi s-o subjuge. Falsul acesta n-ajunge însă sub ochii lui Roosevelt, fiindcă în echipa Evei încep să se petreacă lucruri ciudate. Toate întâmplările indică existenţa unei “cârtiţe” în structura de comandă. Câţiva colegi ai Evei sunt ucişi sau cad în mâinile duş­manului. Însă şi Eva se simte pri­mejduită şi alege să dispară. Ca ur­mare, schimbă mai multe identi­tăţi, rupe orice legătură cu activita­tea de spionaj, se stabileşte în An­glia. Dar chiar dacă şi-a întemeiat o familie, chiar dacă, ajutată de fiica sa, îl demască pe trădător, ea nu-şi găseşte, nici după zeci de ani, liniştea. Continuă să se simtă ameninţată, scrutează cu neîncredere orice străin care îi bate la uşă şi tresare la auzul oricărei voci necu­noscute la telefon. Fiind­că din meseria de spion, de fapt, nu te poţi re­trage niciodată.

William Boyd a con­s­truit o poveste frumoasă şi tulburătoare des­pre te­roa­­re şi dorinţă de sin­ce­rita­te, despre iu­bire şi deza­­mă­gire. Trecutul unora dintre semenii noştri este ca o conservă gin­ga­şă – des­chiderea ei pro­­voa­­că uimire şi tra­u­me. Nici Ruth Gi­l­mar­tin nu va mai fi aceea­şi fiinţă după ce a citit istoria E­vei De­lectors­ka­ia, ma­­ma sa. Cu­noaş­te­rea ade­vă­rului îi va mar­ca viaţa pentru totdeauna.            

 

“Minciunile trebuie cons­truite cu scrupulozitatea datorată adevărului. Ştirile tre­buiau să pară credibile şi la asta lucra întreaga echi­pă. Dar totul era foarte vag în mintea lor, ba chiar – da­că ar fi să spunem tot ade­vă­r­ul aşa cum îl vedea Eva – aducea uneori cu un joc de sa­lon. Nu realizau nicioda­tă care erau exact consecinţele micilor lor născociri. Se simţeau ca is­tru­men­tiştii unei or­chestre sim­fonice, siliţi să cânte fie­care în câte o cameră izolată fonic.”

 

Biografie

William Boyd s-a născut în Ghana în 1952 şi a copilărit în Nigeria, înainte de a se stabili definitiv la Londra. Numărându-se printre cei mai importanţi şi mai iubiţi de public scriitori de limbă engleză ai momentului, Boyd a scris până acum nouă romane premiate şi traduse în toată lumea. 13 filme cu scenarii scrise de el au ajuns pe marile şi micile ecrane. “Cu ochii-n patru” a fost încununat cu “Premiul Costa” pentru cel mai bun roman al anului 2006.

×
Subiecte în articol: scena crimei