Cutremurătoare amintiri din cel de-al Doilea Război Mondial

Se vorbește mult despre războaiele mondiale în perioada aceasta, mai ales din perspectiva memoriilor și biografiilor unora dintre victimele nazismului sau ale urmașilor acestora. Experiențele dramatice ale acestora ies la iveală în continuare, iar poveștile lor sunt unele de neimaginat parcă. Familii distruse, părinți care și-au văzut copiii murind, copii care și-au văzut părinții murind. Sunt convinsă că nu ne putem imagina nici pe departe ce a fost acolo, așa că mai bine să citim. 

Austerlitz este povestea unei familii de evrei din Praga, care, pentru a-şi scăpa fiul de persecuţiile antisemite, decide să-l trimită, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în Anglia, la o vârstă atât de mică, încât băiatul - care va fi adoptat de familia unui pastor calvinist din Ţara Galilor - nu-şi va putea aminti şi înţelege mai târziu propriul trecut. La maturitate află care e adevăratul lui nume şi porneşte prin Europa, încercând să-şi recompună o istorie pe care o presimţise cumva întotdeauna într-un mod melancolic, descoperind-o acum, treptat, în tot ce are ea mai funest şi mai tragic. J. Austerlitz, neobişnuitul erou al lui Sebald, se vede nevoit să-şi reconstituie viaţa bucată cu bucată, prin îmbinarea unor poveşti disparate, adesea incredibile, pentru a afla, în ultimă instanţă, cine este.

În Portofoliul fugii,  totul începe la Marsilia, în 1940. Varian Fry, un jurnalist american, preia conducerea Emergency Rescue Committee, al cărui scop e să scoată din Franța Republicii de la Vichy elita culturală europeană vânată sistematic de naziști – pictorii și scriitorii, mai cu seamă. Varian Fry ajunge la Marsilia cu o listă deja redactată și, va descoperi, insuficientă, cu un mandat scurt, pe care îl va prelungi împotriva tuturor presiunilor, inclusiv americane, până când propria existență îi va fi amenințată, și cu o susținere financiară precară, pentru care se ivește o soluție. Un portofoliu al fugii, o selecție de lucrări realizate și donate tocmai de cei aflați în pericol, pentru a fi trimise, expuse și apoi licitate în Statele Unite, banii urmând să cumpere, într-un fel sau altul, accesul acestora la libertate. Un plan aproape fără cusur, dacă nu ar fi apărut o întâlnire neprevăzută: Varian Fry îl va regăsi la Marsilia pe Elliott Grant, cel care jucase un rol important în viața lui cu doisprezece ani în urmă.

Auschwitz, ultima stație este o altă mărturie din iadul de sârmă ghimpată. De altfel, singura carte scrisă acolo încă din timpul războiului. Este o relatare extraordinară în care atrocitățile, suferința și degradarea fizică și morală se îmbină cu solidaritatea și încrederea, este o relatare extraordinară în care atrocitățile, suferința și degradarea fizică și morală se îmbină cu solidaritatea și încrederea, consemnată aproape în timp real, cu sclipiri de iubire și speranță care luminează, fie și pentru o clipă, unul dintre cele mai cumplite locuri cunoscute, sinonim cu infernul: Auschwitz. 

Tunelurile de sub zidul Berlinului e o poveste de după război. În vara anului 1962, anul de după construirea Zidului Berlinului, niște tineri vest-germani și-au asumat riscul pușcăriei, al torturii de către Stasi și chiar de a-și pierde viața pentru a-și salva prietenii, iubitele și simpli străini din Berlinul de Est, săpând tuneluri pe sub zid. Apoi, două posturi de televiziune din Statele Unite au aflat de aceste proiecte secrete și au intrat într-o cursă de a fi primele care le documentau din interior. Președintele John F. Kennedy era reticent însă față de orice lucru care ar fi putut duce la o confruntare cu Uniunea Sovietică, și a aprobat măsuri fără precedent pentru a împiedica realizarea celor două documentare de televiziune, punând la încercare limitele presei libere în era escaladării tensiunilor nucleare

Viaţa extraordinară a Ditei Kraus, supravieţuitoare a Holocaustului, a inspirat un bestseller internaţional. O viaţă amânată se numeşte cartea în care aflăm că Dita Polach a mers la şcoală, s-a jucat cu prietenii şi nu s-a perceput niciodată ca fiind diferită – până la ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazistă. Deportaţi în ghetoul de la Terezín, apoi la Auschwitz şi la Bergen-Belsen, Dita şi familia ei au trăit ororile de neimaginat ale lagărelor, tatăl şi bunicul murindu-i în timpul detenţiei, iar mama, la scurt timp după eliberare. La Auschwitz, fata de doar 14 ani a avut în grijă cea mai mică bibliotecă din lume, alcătuită din cele câteva cărţi pe care prizonierii reuşiseră să le salveze din bagajele celor aduşi în lagăr şi care le-au oferit atât copiilor ce aveau să fie trimişi în camerele de gazare, cât şi învăţătorilor acestora, care le-au împărtăşit soarta, o iluzie de normalitate într-o lume de coşmar. Dar povestea Ditei nu se opreşte la Holocaust; ea priveşte şi mai departe, la viaţa pe care şi-a reconstruit-o după război: căsătoria, plecarea din Cehoslovacia comunistă şi stabilirea în Israel, traiul în kibbutz, bucuriile şi necazurile maternităţii. O relatare extraordinară, despre o viaţă incredibilă, voinţa de a trăi şi speranţa neclintită într-un viitor mai bun.