x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce au plâns oamenii simpli, stând la cozi interminabile, pentru a aduce ultimul omagiu lui Iosif Stalin?

0
Autor: Adi Munteanu 23 Noi 2021 - 08:12

Jurnalul lansează a doua ediție a memoriilor fostului demnitar comunist Dumitru Popescu. „Cronos autodevorându-se” conține 6 volume acoperind zeci de decenii ale istoriei politice și culturale ale României.

 

În primul volum, „Aburul halucinogen al cernelii”, care apare mâine, Dumitru Popescu rememorează momente din anii 50, când și-a început cariera jurnalistică. Iată un pasaj din carte, petrecut în preajma morții „Tătucăi Stalin”: „Îl ştiam (n.r. pe Mihai Breazu, conducătorul ziarului Contemporanul) stalinist convins (…). Chiar aşa îl trata şi Breazu pe „tovarăşul Stalin”, ca pe un patriarh biblic în viaţă, ca pe propriul venerabil „tată mare”, ca pe un binefăcător al familiei în clipele ei neînchipuit de grele. Cu alte cuvinte, nu în mod fanatic şi intolerant, ci cu fierbinte ataşament. Nu e de mirare, ţinând seama de altitudinea pe care o atinsese în lume glorificarea conducătorului Uniunii Sovietice. Doar se ştie că omenirea comunistă, o includ aici şi pe cea din Vest, opinia publică din lumea a treia, ca şi simplii simpatizanţi de aiurea, ajunseseră să vadă în el o figură supranaturală. Şi nu mă refer la notele idilice şi rizibile privitoare la presupusa lui competenţă în istorie, economie, lingvistică ş.a.m.d., la titulaturile puerile de „corifeu al ştiinţei” „părinte al popoarelor” şi altele, ci la atribuirea unanimă, persoanei sale, a victoriilor obţinute în războiul civil, în industrializarea rapidă a U.R.S.S. și în respingerea apocalipticei agresiuni hitleriste. (…) Redactorul nostru şef, care îl pomenise, îl citase şi îl omagiase pe Stalin în ocazii fără număr, a venit la redacţie, a doua zi dimineaţă după anunţarea morţii, în costum de ceremonie. (…) Întâlnindu-ne pe culoar în timpul micilor lui drumuri spre dactilografă, ne saluta primul, cu o înclinare a capului ce spunea că „da, nenorocirea este într-adevăr fără precedent, dar trebuie să strângem rândurile şi să ne întărim”. Era de altfel cuvântul de ordine lansat de la Kremlin şi el şi-l însuşise organic. M-am gândit şi eu, ca mulţi alţii, de ce au plâns oamenii simpli în acea zi, şi în zilele următoare, stând la cozi interminabile pentru a aduce ultimul omagiu conducătorului sovietic plecat dintre cei vii. Îi pervertise chiar într-atât propaganda comunistă? Respectiv, ajunseseră să creadă sincer că Stalin e supraom? Chiar şi aşa, nu mi s-ar părea clar. Ce dacă ar fi fost supraom? Cetăţenii de rând sunt prea acaparaţi de propriile lor vicisitudini, ca să se dea de ceasul morţii şi să nu-şi poată stăpâni valul de lacrimi când piere un semen ieşit din comun. Ei plâng numai dacă moartea îi afectează individual şi profund. Nu ştiu dacă cei ce plângeau conştientizaseră vreun bine concret venit din partea lui Stalin, dar un rău posibil puteau întrevedea la moartea lui. Lumea trăia în plin război rece, cu nervii încordaţi, ascultând cruntele ameninţări pe care şi le aruncau puternicii rivali ai zilei peste marginea cortinei de fier. Nu trecuse niciun deceniu de la război şi nu putuse nimeni uita cele cincizeci de milioane de morţi. Pe oameni îi înspăimânta ce putea urma acum, prin stricarea echilibrului mondial. De bine, de rău, făceau parte din tabăra lui Stalin şi căpătaseră încredere că bătrânul vulpoi, care îl făcuse pe Hitler să muşte pământul, îi poate ţine în frâu, cu sutele lui de divizii proletare, pe noii duşmani ai păcii. Şi în egală măsură ai sărăcimii, ajunsă să se înfrupte fără vrerea ei din averile expropriate ale burgheziei învinse. Se poate pune întrebarea: dar ea, această sărăcime „profitoare şi ingrată”, care lăcrima în tăcere în stradă, nu ştia că Stalin avea pe conştiinţă milioane de victime căzute în scelerata vânătoare a duşmanului de clasă? Adevărul e că nu prea ştia. Epopeea neagră din U.R.S.S. fusese subiect de propagandă fascistă - neprealuată, fireşte, în seamă - şi apoi de zvonistică. Nu de informare temeinică şi obiectivă. Despre represiuni vorbea şi Stalin, dar logic motivate în ordinea necesităţii revoluţionare, a replicii date contrarevoluţiei, a apărării majorităţii împotriva minorităţii rapace şi revanşarde. Nu i se poate cere sărăcimii să se situeze automat de partea bogaţilor într-o înfruntare în care miza este propria ei condiţie materială, cucerirea unui loc mai bun în societate, abolirea deosebirilor de clasă. Deschis sau mocnit, săracii îi vor urî întotdeauna pe bogaţi, bucurându-se când aceştia îşi pierd privilegiile. (Aviz lacomilor, lipsiţilor de scrupule şi neruşinaţilor adunători de averi nemuncite de azi. Să nu facă pe mironosiţele când sărăcimea le va pune într-o zi mâna în gât; i-am văzut cu toţii furând ca în codru avuţia ţării, jecmănind bătrânii, bolnavii şi copiii României, transformând o industrie de prim rang într-un morman de fiare vechi şi o muncitorime numeroasă, destoinică, bine calificată, într-o clasă muribundă, care se zvârcoleşte prin „oraşele moarte”, încovoiată sub pancardele protestului inutil).  Redactorul nostru şef a oficiat ceremonialul protocolar funebru fără să verse lacrimi (ceea ce e de înţeles la un intelectual sceptic în forul său intim) şi fără să trădeze o cât de mică emoţie autentică, de presupus la un discipol sincer al etern invocatei gândiri staliniste. În ce a constat ceremonialul? Într-un articol ocazional de regret retoric, înţesat cu omagii grandilocvente, deja căzute în butaforie, şi ofilite angajări în credinţă veşnică (…). 

Noi nu lăcrimam ca muncitorii încolonaţi să-l omagieze pe dispărut, dar ne simţeam pe „teritoriul nimănui” aflat la graniţa dintre două epoci. „Cum, vă tulbura moartea «Satrapului roşu»? întreabă acum revoltat un justiţiar de ocazie, chiar un vestigiu uman veritabil al cruzimii sociale staliniste. În loc să vă bucuraţi, îi deplângeaţi dispariţia sau stăteaţi înlemniţi, cu busola stricată, neliniştindu-vă de ce avea să urmeze? Ce fel de tineri ziarişti eraţi voi?” Noi nu aveam de unde să ştim că Stalin e „Satrapul roşu” - venisem direct din facultate, nu făcusem politică, iar în redacţie nu ajungea niciun zvon antistalinist, nici Europa Liberă nu aveam cum s-o ascultăm. Urma să aflăm abia peste câţiva ani adevăruri derutante şi revoltătoare despre I.V. Stalin. Şi nu doar că nu-i cunoşteam latura întunecată, dar trăiam de câţiva ani sub reflexele aurei sale de erou al campaniei închinate eliberării popoarelor asuprite. Nu ne temeam pentru soarta noastră, ca masele din stradă, intuiam însă că asemenea evenimente se pot transforma în răscruci. Credeam sincer în misiunea eliberatoare a comunismului şi ne întrebam ce se va întâmpla cu enorma putere conferită omului din fruntea vastei expediţii istorice a timpului”.

Citeşte mai multe despre:   dumitru popescu

 



Mai multe titluri din categorie

Producătorii de film plănuiesc o serie Harry Potter cu actori transsexuali

Producătorii de film plănuiesc o serie Harry Potter cu actori transsexuali
Producătorii de film intenționează să realizeze o serie Harry Potter cu actori transsexuali. Versiunea ar urma să fie filmată în America în iunie şi iulie. Totuși, producătorii ar putea fi daţi în judecată de JK Rowling dacă îi vor folosi personajele acesteia.

Poeme eminesciene traduse în limba turcă și puse în scenă de talentați studenți la UNATC (ZIUA CULTURII NAȚIONALE – 2022)

Poeme eminesciene traduse în limba turcă și  puse în scenă de talentați studenți la UNATC  (ZIUA CULTURII NAȚIONALE – 2022)
Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul continuă seria manifestărilor culturale de marcare a evenimentelor din agenda de diplomație publică și culturală, de data aceasta, cu ocazia celebrării Zilei Culturii Naționale – 2022, sărbătorită în fiecare an, în data de 15 ianuarie.

Constantin Chiriac, Director General Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, Președinte al Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, mesaj cu prilejul Zilei Culturii Naționale

Constantin Chiriac, Director General Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, Președinte al Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, mesaj cu prilejul Zilei Culturii Naționale
Când se aniversează cultura română, câteva zile se instaurează o solemnitate scorțoasă, plină de cuvinte mari și de ditirambi care nu au nimic de-a face cu ce înseamnă cu adevărat limba românească, cultura românească, care sunt structura, scheletul ființării neamului nostru.

Primul muzeu de artă națională din București se vizitează gratuit de Ziua Culturii Naționale

Primul muzeu de artă națională din București se vizitează gratuit  de Ziua Culturii Naționale
Muzeul Municipiului București oferă, de Ziua Culturii Naționale, acces gratuit la vizitarea celui dintâi muzeu de artă națională din București deschis în 1905 de doctorul Nicolae Minovici și un spectacol online de muzică și poezie susținut de soprana Arlinda Morava, mezzosoprana Adriana Alexandru la pian și actrița Theodora Stanciu.

CEL MAI BUN COPIL DIN LUME în premieră la 9G

CEL MAI BUN COPIL DIN LUME în premieră la 9G
Galerie Foto Luna ianuarie aduce noutăți la 9G la TNB. După lansarea celei de-a VIII-a ediții a concursului de proiecte, cu un nou Regulament de desfășurare, mult mai ofertant pentru tinerii artiști (detalii complete pe www.tnb.ro), pe 21, 22 și 23 ianuarie, începând cu ora 19:00, la Sala Mică a Teatrului Național are loc cea mai recentă premieră 9G: CEL MAI BUN COPIL DIN LUME, one-woman show de ALINA ȘERBAN.

Klaus Iohannis, mesaj de Ziua Culturii: Ne dorim ca 2022 să ne aducă mai aproape de normalitate

Klaus Iohannis, mesaj de Ziua Culturii: Ne dorim ca 2022 să ne aducă mai aproape de normalitate
Președintele României, Klaus Iohannis, a vorbit în mesajul transmis de Ziua Culturii Naționale despre Mihai Eminescu, artiști, Uniunea Europeană, PNRR și pandemie. Ne dorim ca anul 2022 să ne aducă mai aproape de normalitate, a spus șeful statului.

Teatrul Tineretului „Metropolis” sărbătorește 15 ani de existență

Teatrul Tineretului „Metropolis” sărbătorește 15 ani de existență
15 ani de emoții puternice, de aplauze frenetice și de spectacole memorabile. Tot atâția ani de proiecte de succes, la care se adaugă numeroase evenimente și debuturi ale tinerilor artiști. Cam așa ar putea fi descriși, în linii mari, cei 15 ani de existență pe care tocmai i-a împlinit Teatrul Tineretului „Metropolis” și pe care îi va aniversa printr-o serie de surprize pregătite publicului larg.

„Baby Shark” devine primul videoclip de pe YouTube care a atins 10 miliarde de vizualizări

„Baby Shark” devine primul videoclip de pe YouTube care a atins 10 miliarde de vizualizări
Cântecul pentri copii „Baby Shark" a atins 10 miliarde de vizualizări pe YouTube, fiind cel mai vizionat videoclip de pe platformă, un record pe care l-a stabilit în noiembrie 2020, precum și singurul care a atins acest număr de vizionări, anunță CNN.

Misterioasa viață a lui Nostradamus, cel mai mare prezicător din istoria lumii

Misterioasa viață a lui Nostradamus, cel mai mare prezicător din istoria lumii
Galerie Foto Jurnalul vă oferă marți un roman istoric trepidant.

Iubire, vinovăție, gelozie. Într-un cuvânt, familii

Iubire, vinovăție, gelozie. Într-un cuvânt, familii
Relațiile dintre mame și fiicele lor, dintre mame și fii lor și în general relațiile de familie și din familii  sunt o sursă permanentă de inspirație pentru scriitori, poate și pentru că sunt pe de o parte  atât de complexe și complicate pe cât de simple și firești sunt de cealaltă parte.

Mihai Eminescu, bizareriile ultimilor 6 ani din viața unui poet sclipitor

Mihai Eminescu, bizareriile ultimilor 6 ani din viața unui poet sclipitor
Galerie Foto De ce voia Eminescu să se călugărească? De ce ascundea sume mari de bani și continua să se împrumute de la prieteni? De ce purta revolver? De ce-și dorea moartea? De ce ciupea femeile pe stradă? De ce a fost arestat la Iași? De ce, de ce, de ce … Toate aceste mirări și multe altele au fost în jurul poetului mutilat în ultima parte a existenței de o înspăimântătoare depresie din care nu s-a mai ridicat decât pentru a învia în spiritul și sângele României.

De ziua lui Eminescu, de Ziua Culturii Naționale

De ziua lui Eminescu, de Ziua Culturii Naționale
„Dintr-un popor nu rămâne nimic, decât cultura”. Cât adevăr era în spusele lui Mircea Eliade

Și vine vremea îndurării / John Grisham

Și vine vremea îndurării / John Grisham
Un roman plin de satisfacții, de inteligență, dramă și – mai ales – de empatie, cu personaje pe care mulți cititori le cunosc și le prețuiesc. Jake Brigance se trezește implicat într-un proces complicat atunci când curtea îl numește avocat pentru Drew Gamble, un băiat timid de șaisprezece ani acuzat de uciderea unui deputat local.

Actorii Teatrului de Comedie în rolul de muzeografi, de Ziua Culturii Naționale

Actorii Teatrului de Comedie în rolul de muzeografi, de Ziua Culturii Naționale
Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Teatrul de Comedie, vă invită sâmbătă 15 ianuarie 2022, la o vizită în regim gratuit a expoziției de bază din Strada Nicolae Crețulescu 8, precum și a celor cinci case memoriale ale MNLR, care au aparținut scriitorilor Anton Pann, Tudor Arghezi, George Bacovia, Liviu Rebreanu și Ion Minulescu. 
Serviciul de email marketing furnizat de