x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Bârca la Viena şi înapoi (VIII)

0
Autor: Adrian Păunescu 20 Apr 2008 - 00:00
De la Bârca la Viena şi înapoi (VIII)

Am început, deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gînduri 7 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)

Peste timp - Jurnalul unui drum în Austria cu băiatul meu

 

Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii.

 

Am început, deci, azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gînduri 7 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)

 

Dau să-mi scot căciula, dar îmi aduc aminte că e la garderobă.

– Ce caută aici Mihai Viteazul, tati? mă întreabă Andrei.

– Viena nu i-a fost străină.

– El e cel mai frumos dintre toţi.

Şi aceasta e adevărat. Întoarceţi-vă în biografia lui F. Franken (1581-1642) şi întrebaţi-vă sau întrebaţi-l de ce e Mihai atît de frumos, de mîndru, de ce iese el în relief, deşi nu este eroul tabloului. Cînd Franken avea 19 ani, Mihai Viteazul întruchipa – la Alba – Unirea. De ce e el, anume, cel mai mîndru şi mai armonios?

Sprînceana lui Mihai Viteazul, îndoită tandru peste ochiul său, seamănă concret, apăsător cu o parte din graniţa îndoită protector peste un ţinut românesc din care nimeni n-a putut stinge viaţa noastră cea adevărată.

Şi totul într-o galerie secundară la care popoarele – ele, da – n-au acces. Cinică tablă de valori! Pentru mine cinică, pentru un negru african normală, pentru un duşman al ideii de unitate naţională a românilor, această tablă de valori e poate convenabilă.

Am vorbit mult cu Andrei azi şi ne-am uitat la televizor. Unul lîngă altul, în pat, ca doi colegi de militărie. Unul lîngă altul, bărbat matur lîngă viitor bărbat. El e viitorul.

Dimineaţa ne-am mai aerisit, fugind, cu o plăcere de început de an, pe un teren, pe un maidan niţel mai amenajat, de la marginea Vienei. Pămîntul era îngheţat, mă dor tălpile şi acum, probabil că o să am ceva febră, dar mi-a prins foarte bine alergarea. Ne-am încotoşmănat de nu încăpeam în maşină, acolo am mai lăsat ceva din hanorace, au venit V. Dinică şi fiul său, cu un an mai în vîrstă ca Andrei (Sandu Dinică termină vacanţa şi pleacă mîine acasă) şi Marin Buhoară, un interesant compatriot care lucrează în cîteva din organismele internaţionale aflate la Viena. Andrei a ales din nou să joace cu mine în echipă şi, cu Marin Buhoară în poartă, am cîştigat meciul cu familia Dinică: 30-18 pentru noi. Andrei a jucat excepţional. A avut iniţiative şi a marcat multe goluri. Acum, parcă aş fi – stînd aici, la Viena, cu Andrei – ca tata mare la vie, acasă. Dar Andrei e Adrian de atunci.

La televiziunea austriacă se face reclamă pentru Rory Gallagher, despre care se spune că e un cîntăreţ rock aflat cu trupa sa în Austria. Filmul în sine e interesant, vioi, realist. Rory Gallagher impresionează brusc privitorul şi ascultătorul. În clipa în care scriu, Rory îşi aşază muzicuţa şi repetă, acompaniindu-se la chitară.

Andrei mă face să rîd amintindu-mi – zice el – un gînd de-al meu, dar care, cred eu, e mai mult al lui: Ce s-ar fi întîmplat dacă Beatles sau Rolling Stones ar fi apărut pe neaşteptate la 1900?

Ce să-ţi răspund, Andrei? Oamenii s-ar fi speriat mai puţin de ciumă decît de Beatles, la 1900. Toate apar la vreme, băiatule. De dispărut dispar puţin cam devreme, mai ales cele bune.

Splendid Rory Gallagher! Superstar curat!

Dă un interviu în care spune că nu ştie dacă e sau nu un mare chitarist, dar vrea să bucure cu chitara lui. E fantastic, zice el, să atingi, cîntînd, mintea omului; dar ştiţi – zice el înainte de a cînta “Agent secret” – trebuie să munceşti mult pentru asta.

Oriunde vei găsi realizarea, vei găsi insinuată, în ea, poate prea blînd şi poate prea subtil, munca. Iluzia că talentul ajunge ţi-o poate sfărîma imaginea degetelor zdrobite de repetiţii ale acestui chitarist.

Acum cîntă în spectacol. Cîntă uriaş. Are părul lung, ondulat şi legănător. Parcă trage cu arma cînd se aproprie cu chitara de microfon pentru a şi rosti ceva.

– E mai mare decît Aldea?, mă întreabă Andrei.

– Nu. Nu cred.

Din Gallagher nu se mai văd decît chitara şi mîna; acoperit de plete, secondat de trupa lui, el cîntă.

Cine mai are timp să-l întrebe, acum, ce e taică-su?

Cade lîngă microfon, se ridică.

Stilul rock e în revenire.

Planeta se grăbeşte.

Interviul se reia. Gallagher vorbeşte despre – atenţie! – tradiţia rockului.

Cîntă iar: “Going in my hometown” (“Mergînd în oraşul natal”).

Începe rîzînd. E foarte transpirat.

Are în mîini un fel de mandolină.

Îl amuză să o chinuiască. Imaginea lui e însă nebunească.

E transpirat ca un miner.

Există artă modernă în cursul căreia se poate muri. Superb cîntă! Superb!

În minte îmi învie flamanzii din secolul al XVII-lea. O blondă din sală se leagănă ca Rory. El repetă – transpirat – mă duc în oraşul natal, mă duc în oraşul natal – urlă de bucurie şi întreabă: nu vreţi să mergeţi? Pentru o clipă, prin artă, oraşul lui natal ne e şi nouă natal. Acasă, acasă, acasă. Ochii i se aprind.

Parcă ar călări şi simte că-i moare calul dedesubt. Sar corzile mandolinei şi sala urlă.

Cîntă iar. Chitară rece. Un western. Fireşte, pe un cîmp din vest.

Andrei a înlemnit lîngă mine. Nu mai întreabă nimic. Nu mai respiră decît rar.

“Cum cîntă aşa?”

“Mi-ar plăcea să fac totul în muzică”, zice Gallagher şi arată o planetă cu mîinile.

“åsta e mai curajos în ce nu ştie decît Aldea”, zice Andrei. Excepţională reflecţie a băiatului meu. Căci Aldea nu e luat în seamă destul, pentru că are prea mult bun-simţ.

“Rockul e primitiv, instructiv”, zice, pocnind din degete – în interviu – Gallagher şi iar cîntă: “Calling card” (Cartea de chemare). Da, da, e un blues, cum spusese în discuţie el însuşi.

“E mai frumos cînd vorbeşte decît cînd cîntă”, zice interlocutorul meu de 9 ani şi jumătate, din nou circumscriind o realitate şi zicîndu-i pe nume, din punctul de vedere al copilăriei.

Dar mie îmi place cînd cîntă, băiatule. Omul în efort e om. Mă enervează neamţul care intră peste Rory cînd vorbeşte. Rolling Stones revine des în discuţia TV. Ce a fost mai frumos decît Rolling?

Nimic.

No, no, no.

Întuneric pe ecran.

Chitarele fac lumină.

Cadru de muzicuţă nostalgică.

Aşa, nostalgic, Gallagher avea loc şi în secolul al XIX-lea. Sala din acest final de veac aplaudă apăsat. E un vechi cîntec “Rolling Stones” parcă. Da, da. Efortul de a-l cînta nu mai e aşa de mare. Gallagher cîntă din amintire şi se odihneşte amintindu-şi.

Muzicuţa ocupă secunde în şir ecranul, lumina halucinează pe laturile ei metalice, strălucitoare. Hohote de lumină.

 

Splendidă această prezenţă a artei moderne pe ecranul televiziunii austriece, care în restul zilei a dat şi mai bune şi mai proaste, culminînd cu un spectacol de înalt prost-gust – care a fost axul serii – un spectacol al tuturor surîsurilor încremenite, al tuturor măştilor stupide, al tuturor mic-burghezilor şi burtă-verzimilor care, în ritm de marş, au intrat şi, în ritm de marş, au ieşit.

Un spectacol mai prost decît unele spectacole ale noastre, proaste. Nici urmă de viaţă. Nici urmă de talent. Rutină şi staniol, lumini găunoase şi ţîţe false din care eventualii prunci ar suge nu lapte matern, ci parafina de serviciu.

Gallagher spală totul. Arta modernă – cu excesele ei fireşti (sau nefireşti) – e tocmai reacţia unor generaţii întregi, sătule de convenţionalism, de hîrtie creponată şi de ştaif, faţă de tot marasmul unei lumi înstrăinate. Un film de Rudolf Dolezal, citim pe micul ecran şi tresar de satisfacţia că din lumea noastră – nu din Marte – a venit reacţia faţă de răul lumii noastre.

Cronica anunţă un “Festival de filme Beatles” pentru zilele următoare. Ce-ar fi să ne amintim, mai bine, Andrei, pe marii Beatles, întemeietorii gustului modern pentru muzică, spărgătorii de limite şi lorzii unei fanatice credinţe în gestul revoluţionar cu chitara?

E ora 22:35. Pe programul 1, în ritm de muzică foarte tentantă, e anunţat un dialog pe probleme de teologie, cu prof. Norbert Leser din Salzburg, al lui Peter Pawlowsky. La fel de plicticoasă discuţia ca şi mesele noastre rotunde uscate şi teoretice pe probleme de gîndire.

Marxismul şi ateismul preocupă pe cei doi, marxismul le pare a fi altceva decît socialismul şi am timp să văd că, în fundal, biblioteca e la fel de rigidă ca pretutindeni unde se discută şi nu se trăieşte. Cine a mai deschis cu pasiune o carte din această bibliotecă? Ochelarii nu ajută la nimic, barba lui Pawlowsky nu are – ca la noi – rolul de contrapunct nonconformist.

Citeşte mai multe despre:   zice,   andrei,   gallagher,   pagini de proza,   cîntă

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Directorul TNRS a primit „Distincția Culturală” a Academiei Române

Directorul TNRS a primit „Distincția Culturală” a Academiei Române
Directorul Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, Constantin Chiriac, a primit „Distincția Culturală” a Academiei Române, pentru turneul organizat la Bruxelles cu spectacolul „Povestea prințesei...

Ovații pentru Festivalul Național de Teatru

Ovații pentru Festivalul Național de Teatru
Galerie Foto Cea de-a 30-a ediție a Festivalului Național de Teatru, care a avut loc online și on-air, a adus publicului unele dintre cele mai impresionante spectacole românești produse în ultimii 30 de ani. FNT 2020 a creat un...

TNTm și Timișoara 2021 / Premieră absolută: "POVESTEA ACELOR OAMENI CARE ÎNTR-O SEARĂ S-AU ADUNAT ÎN JURUL UNEI MESE"

TNTm și Timișoara 2021 / Premieră absolută: "POVESTEA ACELOR OAMENI CARE ÎNTR-O SEARĂ S-AU ADUNAT ÎN JURUL UNEI MESE"
Galerie Foto Teatrul Național din Timișoara își invită publicul on-line la un nou spectacol, a cărui premieră absolută va fi transmisă în direct de la Sala 2 sâmbătă, 5 decembrie, de la ora 19,00 atât pe site-ul...

Gala aniversară Ruxandra Donose – 30, cu Orchestra Română de Tineret, online, de la Ateneul Român

Gala aniversară Ruxandra Donose – 30, cu Orchestra Română de Tineret, online, de la Ateneul Român
Galerie Foto Sâmbătă, 5 decembrie, de la ora 19:00, Gala aniversară Ruxandra Donose – 30, care o prezintă pe celebra mezzo-soprană română acompaniată de Orchestra Română de Tineret, dirijor David Crescenzi, va putea fi...

Premieră Beethoven într-un concert live la Filarmonica „George Enescu”

Premieră Beethoven într-un concert live la Filarmonica „George Enescu”
Galerie Foto Un program integral Beethoven va fi interpretat live, joi, 3 decembrie 2020, de la ora 19.00, de Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, condusă de dirijorul...

„Loteria” gândurilor bune, în decembrie la Institutul Cervantes din București

„Loteria” gândurilor bune,  în decembrie la Institutul Cervantes din București
Institutul Cervantes din București lansează, în luna decembrie, campania „Loteria” gândurilor bune. Având subtitlul „Marea extragere” de speranțe reînnoite și gânduri bune pentru 2021, inițiativa își...

Liiceanu? Un filosof ratat, plin de ură și obsedat de bani, ale cărui minciuni au ajuns la proporții delirante. Un impostor care pozează în reper moral

Liiceanu? Un filosof ratat, plin de ură și obsedat de bani, ale cărui minciuni au ajuns la proporții delirante. Un impostor care pozează în reper moral
În textul „Un genocid spiritual” - prefața cărții lui Valeriu Nicolae, „Nu tot ei! România în ghearele imposturii”, lansată de editura Humanitas -, preluat și de contributors.ro, Liiceanu...

Conrad Mericoffer, cel mai bun actor la festivalurile de la Torino și Gijón, pentru rolul principal din Câmp de maci/Poppy Field

Conrad Mericoffer, cel mai bun actor la festivalurile de la Torino și Gijón, pentru rolul principal din Câmp de maci/Poppy Field
Galerie Foto Conrad Mericoffer, actorul român care interpretează personajul principal din filmul Câmp de maci/Poppy Field (r. Eugen Jebeleanu), a câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în secțiunea oficială Retueyos la...

Capodopere ale artei românești vor fi expuse la Palatul Suțu sub genericul „De la anatomia artistică la opera finită”

Capodopere ale artei românești vor fi expuse la Palatul Suțu sub genericul  „De la anatomia artistică la opera finită”
Galerie Foto Expoziția anuală a Pinacotecii Muzeului Municipiului București se va deschide la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu nr. 2) miercuri, 9 noiembrie 2020, începând cu ora 10.00.   Conceptul propus de Muzeul...

ANANSI îi invită pe iubitorii de literatură la povești și-un ceai cu scorțișoară

ANANSI îi invită pe iubitorii de literatură  la povești și-un ceai cu scorțișoară
Luna aceasta, Editura Pandora M le dă întâlnire iubitorilor de povești la o serie de evenimente tematice reunite sub formula „Decembrie, ANANSI și un ceai cu scorțisoară”. Sunt trei evenimente care pornesc de...

Soțiile de Tarryn Fisher, un thriller despre poligamie, adevăruri care nu pot fi acceptate și realități alternative

Soțiile de Tarryn Fisher, un thriller despre poligamie, adevăruri care nu pot fi acceptate și realități alternative
Galerie Foto Câteodată, chiar și o singură căsnicie poate fi dificilă. Cum ar putea fi așadar gestionate trei în același timp? „Vă iubesc pe toate diferit, dar în mod egal” nu pare a fi un răspuns foarte mulțumitor....

Cărți care au inspirat filme de succes

Cărți care au inspirat filme de succes
Galerie Foto Micuțele Doamne a fost ecranizat de mai multe ori, de fiecare dată cu atenție pentru detalii și cu un casting extrem de interesant. Însă totul a fost posibil pentru că volumul de la...

Valori europene România  - Germania. Orchestrele Naţionale de Tineret, un film original, în premieră online, pe 2 decembrie

Valori europene România  - Germania. Orchestrele Naţionale de Tineret, un film original, în premieră online, pe 2 decembrie
Galerie Foto Valori europene România  - Germania. Orchestrele Naţionale de Tineret – este titlul filmului original ce va fi difuzat online pe 2 decembrie 2020, ora 19:00 la adresa...

Romanul L'Anomalie, marele câștigător GONCOURT 2020, în pregătire în colecția ANANSI. World Fiction

Romanul L'Anomalie, marele câștigător GONCOURT 2020, în pregătire în colecția ANANSI. World Fiction
Romanul L'Anomalie, de Hervé Le Tellier, este câștigătorul ediției de anul acesta al celei mai importante distincții literare care se acordă în Franța: Premiul Goncourt.   Acesta este cel de-al...

Despre dragoste, cu François Truffaut. Filme cu Catherine Deneuve, Fanny Ardant, Gérard Depardieu

Despre dragoste, cu François Truffaut. Filme cu Catherine Deneuve, Fanny Ardant, Gérard Depardieu
Galerie Foto O colecție de 12 filme semnate de influentul regizor francez François Truffaut vor fi disponibile, din această toamnă, pe platforma de streaming TIFF Unlimited (unlimited.tiff.ro)....
Serviciul de email marketing furnizat de