x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Bârca la Viena şi înapoi (XLII)

0
Autor: Andrei Paunescu 01 Mar 2009 - 00:00

PESTE TIMP  •  JURNALUL UNUI DRUM ÎN AUSTRIA CU BĂIATUL MEU.
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii.




Carte apărută în 1981 la Editura Sport-Turism; grafica: Andrei A. Păunescu

Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri.

19 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)

– Da, cred că da, pentru că n-ar fi corect să rămân acolo, pentru că, de altfel, am şi stat, uite, aproape şase ani, chiar şase ani vor fi  la 1 februarie, peste două săptămâni.

ş– Nu, tati, nu face asta.

– De ce, Andrei? Nu ţii minte că ţie nu-ţi păsa, ba chiar dispreţuiai locul meu de muncă?

– Tati, eram învăţat de mama să te urăsc, dar dacă ai şti ce dor îmi este să mergem la redacţie! Aş muta şi clasa, şi casa la matale la redacţie. Îmi place.

– Nu, Andrei, trebuie să plec de la Flacăra. Acum revista este bună, are un drum al ei.

– Tocmai de aceea, tati, nu trebuie să pleci, pentru că e bună. Matale ai făcut şi oamenii să fie mai buni, de exemplu, pe mama, şi acum s-a întors împotriva matale, pentru că ai făcut-o bună şi crede că nu se mai poate întoarce la rău, crede că nu mai poate fi adusă la starea de unde a plecat şi de-aia a vrut să-ţi facă rău, ca să nu mai poţi face pe altcineva bun ca dânsa, şi aşa a stricat totul.

– Nu ştiu, Andrei, dar trebuie să plec de la Flacăra.

– Nu, nu vei pleca cu nici un chip.

– De ce?

– Nici nu e bine să pleci, tati, pentru că Flacăra, aşa bună cum ai făcut-o, se va întoarce împotriva matale ca şi mama şi nici nu va mai recunoaşte că matale ai făcut-o bună.ţ

Aici, în Mexico Platz, după cum de altfel şi ştiam de la câţiva dintre cei cu care vorbisem, se poate pălăvrăgi în toate limbile pământului. Sunt foarte deştept la modul teoretic, dar la modul practic îmi dau seama că am o adâncime în prostie la fel ca inteligenţa pe care o am când teoretizez. De exemplu, eram convins că nimic nu poate fi mai ieftin fără să fie şi mai prost, dar am început să mă amăgesc cu lucruri. Iată acolo un pistol pentru copii. Iată alt pistol.

– Hai să intrăm, Andrei, îi zic, şi Andrei nu mai poate de bucurie.

Tuturor copiilor le plac obiectele ce se vând la bâlci. Nu am văzut încă nici un copil care să prefere un lucru serios altuia de tinichea şi poleială pe care i le oferă o tejghea de bâlci. Mi-aş permite chiar să fac o teorie mai aprofundată a plăcerii bâlciului şi a bucuriei de a alege tocmai ceea ce e trecător, strălucitor, fără substanţă. Muritori cum sunt şi gablonzuri cum sunt, oamenii nu pot alege la vârsta candorii decât ceea ce le seamănă. Lumea ieftină, poleită şi superficială a bâlciului, a tarabei mincinoase o re prezintă vârsta la care omul n-a învăţat încă prefăcătoria şi reacţionează faţă de tentaţiile vieţii cu sinceritatea şi vehemenţa purităţii sale. Ne plac obiectele de bâlci, pentru că ştim din ce puşti de dresaj venim, pentru că ştim că pâinea noastră nu e din făină, ci e din fard. Pentru că ştim că tot ce ni se întâmplă nu e decât aparenţă. Esenţa e închiriată încă din veacul răstignirii de cei care au puterea să-şi asume suferinţa lumii. În clipa în care Iisus era considerat vinovat, iar Barabas, ticălosul dovedit, era considerat nevinovat, începea bâlciul. De atunci, de când bătrânii au preferat să-l învinovăţească pe Iisus, care era nevinovat, şi să-l ierte pe Barabas, care era vinovat, esenţa s-a despărţit de aparenţă şi bâlciul ne-a aparţinut. Şi ne-a vrăjit.

Copiii noştri iubesc, ca şi noi, aceste efemere lucruri ieftine şi sclipitoare, care nu-i plictisesc cu durata lor, pentru că se vor termina repede, se vor sparge, se vor deteriora, se vor mohorî la culoare şi, deci, nu vor avea obligaţia faţă de ele să le întreţină, să le apere. Copiii noştri trădează ceea ce noi ascundem – plăcerea pentru gablonz, pentru kitsch, pentru efemer şi pentru strălucirea imediată.

Şi femeile sunt uneori aşa. Adică mai sincere. Ele cad de acord să poarte un metal mincinos numai pentru ca invidia celorlalte femei să le dea satisfacţia momentană şi trecătoare că sunt mai altfel, că au putut să se îmbete de strălucirea unui inel măcar o seară. "Dă-o-ncolo de viaţă, că una e."

În ceea ce mă priveşte, lucrurile stau altfel, nu pentru că sunt mai profund decât bărbaţii şi femeile lumii, ci pentru că sunt mai orgolios decât mulţi dintre ei. Nu m-aş putea lăuda niciodată cu ceva care e al altuia. În acest sens nu-i înţeleg pe cei care îşi fac cărţile luând şi din alţii. Cum adică, să mă laude cineva şi eu să înghit în sec, ştiind că mă laudă pentru că am luat ce a gândit altul? şAsta e absolut oribil, la fel de cumplit ca bancul acela, de altfel destul de înţelept, cu impotentul care se duce la doctor să-i facă un transplant, să-i aşeze alt sex. Doctorul îi face transplantul, îi pune un sex aşa cum dorise acela, bolnavul, nenorocitul, prăpăditul, moalele. Şi după un timp, bolnavul se prezintă din nou, având o disperare şi mai mare pe faţă, la medic.

– Ce s-a întâmplat, cetăţene? Nu funcţionează? Soţia dumneavoastră nu e mulţumită?

– Ba funcţionează, domnule doctor.

– Atunci ce sunteţi aşa de supărat?

– Domnule doctor, orice s-ar întâmpla, vă rog, scoateţi-mi ce mi-aţi pus, că-mi vine să înnebunesc la gândul că-mi iubesc nevasta cu sexul altuia!

Cam aşa e şi cu plagiatorii.ţ Să fii lăudat pentru ceva ce n-ai făcut, să primeşti şi premii, şi glorie, şi chiar să fii invidiat şi tu să ştii în sinea ta că te invidiază degeaba, că nu tu ai scris, tu ai luat de la altcineva care a scris – mi se pare dizgraţios.

Gablonzul de fapt plagiază realitatea cea mai înaltă. Din acest motiv nu-mi plac şi n-aş suporta – întâmplă-se orice – strălucirea falsă, lipsită de durată, a unei glorii ce ar dura câteva ore sau câteva săptămâni.

M-am obişnuit cu alt fel de succese, cu alt fel de strălucire şi pe acelea încerc să le obţin.

Dar spectacolul intrării copiilor în circuitul de gablonz al lumii e foarte plăcut de urmărit. E plăcut şi e dureros, pentru că, fireşte, trebuie să-l spunem încă de mici, şi nu doar să le spunem, să-i convingem, cum e lumea.

Andrei a început să se entuziasmeze la gândul că vom lua un pistol ce va mirosi a pulbere adevărată şi a moarte falsă. Aşadar, ne luăm după vitrină şi intrăm în magazin. O fată care trebuie că în restul timpului are şi o altă slujbă, la trotuar, ne întreabă, într-o nemţească mai aproximativă decât oriunde şi oricând, ce dorim. Îi zic lui Andrei în limba de acasă?

– Măi, ce vrem noi să luăm de fapt?

– Tati, să luăm un pistol barosan. Uite, acela mai mic. Dacă-mi iei şi blugi, pot să-l ţin în ei.

– Da, măi, dar tu nu vezi că e de tinichea?

– Nu e, tati, de tinichea, nu vezi ce străluceşte?

– Nu e bun, îi spun.

Şi deodată o aud pe vânzătoare zicând în limba noastră:

– E bun.

Aveam să-mi dau seama că în Mexico Platz se practică un fel de caricatură a internaţionalismului, adică se dă impresia unei solidarităţi a celor necăjiţi. Dacă află că eşti român, vânzătorul îţi oferă câteva momente melodramatice din istoria ţării tale, dacă află că eşti turc, îţi deplânge soarta de azi a Turciei, după ce atâta vreme fusese un imperiu glorios. şDacă află că eşti sovietic, ţi-i înjură pe chinezi.ţ Dacă află că eşti iugoslav, îţi laudă şliboviţa. Mici trucuri ce ţin de multe ori, pentru că omul aflat departe de ţară ia drept bun numai ceva din ce i se oferă. N-o să pretindem ca micul ipocrit să joace ca Spencer Tracy teatru în fiecare zi. Poate că şi Spencer Tracy se plictisea câteodată de teatrul mare şi juca un teatru mic, de buzunar pământean.

Mexico Platz, dacă stai să cercetezi mai adânc, emană un puternic miros de hienă universală.
(Va urma)
Citeşte mai multe despre:   andrei,   pagini de proza

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Cărți care ne învață ce și cum să mâncăm

Cărți care ne învață ce și cum să mâncăm
Galerie Foto Toată lumea se pricepe la nutriție, așa cum se pricepe la fotbal și la politică în zilele noastre. O să trecem în revistă câteva cărți care ne ajută să înțelegem mai bine ce nevoi avem de fapt și cum...

Trupa byron lansează Apă și cer, un nou single de pe albumul Nouă

Trupa byron lansează Apă și cer, un nou single de pe albumul Nouă
Galerie Foto La un an de la lansarea albumului Nouă, cei de la byron prezintă un nou single de pe acesta: piesa Apă și cer, într-o variantă live, interpretată la concertul de lansare Nouă de la...

România are nevoie urgent de o Barieră Verde. 11 milioane de români în pericol

România are nevoie urgent de o Barieră Verde. 11 milioane de români în pericol
Galerie Foto Greenpeace avertizează că dispariția pădurilor și a perdelelor forestiere din zonele de câmpie amenință siguranța națională Greenpeace România lansează Bariera Verde, o campanie pentru replantarea...

Independența Film lansează Beanpole pe propriul canal de Vimeo

Independența Film lansează Beanpole pe propriul canal de Vimeo
Galerie Foto În contextul imprevizibil al programului de funcționare a cinematografelor, generat de pandemie, casa de distribuție Independența Film lansează pe propriul canal de Vimeo Beanpole, filmul tânărului cineast rus...

Excesele se citesc pe față! 5 semne că faci abuz de anumite alimente sau băuturi

Excesele se citesc pe față! 5 semne că faci abuz de anumite alimente sau băuturi
„Fiecare chip este o hartă complexă a vieții” spune Eric Standop, autorul cărții Citirea feței publicată de editura Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei. Trăsăturile feței vorbesc despre...

Credința în timpul molimei

Credința în timpul molimei
Galerie Foto Icoană pe lemn cu riză din argint, „Sfântul Ioan Botezătorul - Îngerul deșertului”, Țara Românească, epoca lui Constantin Brâncoveanu, sfârșitul sec. al XVII-lea, piesă foarte rară, de...

Angie Thomas, autoarea romanului Pe val: „Am visat să scriu povești care să ajungă la oameni”

Angie Thomas, autoarea romanului Pe val: „Am visat să scriu povești care să ajungă la oameni”
După succesul romanului de debut publicat în peste 20 de țări și ecranizat într-o producție multipremiată, scriitoarea americană Angie Thomas reușește să conducă din nou topul bestseller New York Times cu ce...

Cea mai întunecată lună de Anna Todd, la Editura Trei

Cea mai întunecată lună de Anna Todd, la Editura Trei
Cea mai întunecată lună de Anna Todd, cel de-al doilea volum din seria STARS continuă povestea Karinei și a lui Kael. Karina practică masajul terapeutic cu multă empatie pentru pacienții ei....

ROOTS FEST 2020

ROOTS FEST 2020
Galerie Foto În perioada 29-30 octombrie 2020, în intervalul ora 15:00-18:30, atât pe pagina de Facebook a asociației culturale ARPRO:https://www.facebook.com/asscultarpro, cât și pe pagina de Facebook a Accademia di Romania in...

„INTERMERIDIAN ONLINE”, o călătorie pe meridianele artei și culturii alături de Diana Jipa și Ștefan Doniga

„INTERMERIDIAN ONLINE”, o călătorie pe meridianele artei și culturii alături de Diana Jipa și Ștefan Doniga
Galerie Foto Violonista Diana Jipa și pianistul Ştefan Doniga vor susține o serie de șase concerte care vor fi difuzate, în perioada 28 octombrie - 1 decembrie, pe pagina de Facebook a postului Radio România Muzical, pe cea a...

„Plecăm”, regia Krzysztof Warlikowski, în premieră națională la #FITSonline

„Plecăm”, regia Krzysztof Warlikowski, în premieră națională la #FITSonline
Galerie Foto Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu difuzează online, pentru prima dată în România spectacolul „Plecăm”, în regia lui Krzysztof Warlikowski, producție Nowy Teatr Varșovia, spectacol în limba polo...

Evenimente online în cadrul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest: Masterclass Naomi Kawase, Managing Talents, Works in Progress

Evenimente online în cadrul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest: Masterclass Naomi Kawase, Managing Talents, Works in Progress
Galerie Foto Les Films de Cannes à Bucarest vă invită să decoperiți în cadrul celei de-a 11-a ediții ale sale una dintre cele mai intrigante și mai inclasabile cineaste moderne: Naomi Kawase. Aceasta va susține un...

Achiziții fabuloase pe piața de artă în vremea pandemiei

Achiziții fabuloase pe piața de artă în vremea pandemiei
Galerie Foto Adjudecat! Sotheby's și Banksy, un cuplu de 6,4 milioane de lire, pentru Show Me The Monet   Opera Show Me The Monet, semnată de Banksy, a fost vândută cu 6,4 milioane de lire și este o declarație...

„Servants”, premiat pentru coloana sonoră la Film Fest Gent Cristian Lolea, unul dintre compozitori

 „Servants”, premiat pentru coloana sonoră la Film Fest Gent  Cristian Lolea, unul dintre compozitori
Galerie Foto Servants/ Servitorii, în regia lui Ivan Ostrochovský, un film noir despre colaborarea preoților cu regimul totalitar, cu Vlad Ivanov pe afiș, continuă să adune premii importante în traseul său prin festivaluri. P...

Mariana Nicolesco - Omagiu Centenarului Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor

Mariana Nicolesco - Omagiu Centenarului  Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor
O celebrare excepţională în lumea artei – ca omagiu la Centenarul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România: Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului Românesc. Iniţiată de soprana Mariana...
Serviciul de email marketing furnizat de