x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Bârca la Viena şi înapoi (XLIV)

0
Autor: Adrian Păunescu 15 Mar 2009 - 00:00

Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele care mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri.




Carte apărută în 1981 la Editura Sport-Turism; grafica: Andrei A. Păunescu

19 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)

Ceea ce nu pot realiza cu domnul Colceriu – cu care, de altfel, mă opresc doar la stadiul speranţelor deşarte şi viselor solidare – realizez cu ajutorul lui Toma Popescu, fostul tenor timişorean, care mă ajută pentru că are o poziţie socială mai avansată şi poate face rost de lucruri bune niţel mai ieftine. Mi-e cald şi mi-e bine în univers când mă gândesc că-i duc Ioanei ceva.  şÎn schimb, domnul Colceriu, din economiile sale, îi face cadou lui Andrei un ceas foarte plăcut, foarte modern, cu baterii, lucru pentru care tânărul român Andrei A. Păunescu mulţumeşte cu recunoştinţă.

Nu mai lungim cina. Sunt obosit. Ochiul mă doare. Era imposibil să nu păţesc eu ceva în acest drum. Parcă sângele meu trage cu tunul din acest ochi în toţi macii adormitori ai pământului.

Mai sunt două zile şi plecăm acasă.

În această clipă mă întreb: cum ar fi aceste ultime două zile, dacă m-aş hotărî să rămân în Austria? Măcar mustrarea bagajelor mele şi tot m-ar extenua, darmite dacă aş avea şi conştiinţa pe care o am acum.

Şi vreau să fiu exact. Nu-i aşa de absurd că mă gândesc la asta. Vai, doamne, o trădare fie şi cu gândul este o încercare a mea de a înţelege, de exemplu, ce-a gândit fostul meu prieten bun Ilie Constantin când nu s-a mai întors acasă, când şi-a lăsat nevasta şi copiii într-un bloc de pe Magistrala din Bucureşti şi el a rămas în Franţa, sau în Italia, nu mai ştiu exact. N-o fi avut nici o remuşcare, nici o zbatere, nu i s-o fi făcut frig de singurătatea la care se expunea? Cum s-o fi hotărât? Trebuie să se fi întâmplat ceva în mintea lui? Nu e oare interesant de căutat mecanismul unei laşităţi care poate n-a fost extremă decât în noaptea aceea nenorocită în care s-a hotărât să nu se mai întoarcă acasă. Poate, dimpotrivă, s-au acumulat în el numeroase amănunte care i-au aplecat şira spinării înspre Vest. Oare toţi cei care fug sunt la fel? Oare marii medici care nu se mai întorc în România şi nu fac nimic altceva decât îşi văd de carieră seamănă cu Petru Popescu, care după ce a rămas în străinătate a zis că-i e scârbă să vorbească limba română? Dar lui Petru Popescu chiar îi era scârbă să vorbească limba română? Oare el, care era un băiat inteligent şi un literat strălucitor a spus această porcărie numai ca să iasă din serie? şNu cumva şi-a scuipat el mama pentru a se vorbi despre el? E răul chiar atât de rău în aceşti oameni?

Ce-ar fi să nu mai vreau să mă întorc în România? Sunt pe jumătate adormit şi m-apucă un râs care-l trezeşte pe Andrei. Acesta mă trage de umăr şi zice:

– Tati, visezi urât? Tati, tati...

Mă gândesc numai ce triumf ar înregistra duşmanii mei. Sigur că e doar o inepţie la care mă gândesc în oboseală după 15 zile de sfărâmare a oaselor şi de balans zăpăcitor al circumvoluţiunilor. Sigur că e o ipoteză absurdă, dar, măi băiete, mă adresam eu cu familiaritate mie însumi, ce-ar fi dacă ai afla mâine dimineaţă că ţara ta e ocupată de trupe străine? Ce-ai face? Te-ai mai întoarce?

M-aş întoarce, îmi răspund, cum să nu mă întorc? Într-o zi tot ar pleca trupele alea.

– Hai, fii serios! Cine vine nu mai pleacă.

Şi-atunci? şi-atunci, spune, ce-ai face?

– Ce să fac? Aş lua trenul şi m-aş duce acasă.

– Şi bineînţeles, că-ţi închipui că te-ar aştepta la graniţă un reprezentant al guvernului care te-ar pune la zid pentru ceea ce ai făcut, pentru cântecele tale de libertate, pentru patriotismul tău ce a fost taxat drept naţionalism, pentru că ai fost implicat într-o politică de conştientizare a naţiunii şi de încredere în puterile omului liber.

– Nu ştiu dacă chiar la graniţă, dar probabil că la Bucureşti.

– Ei nu, imbecilule. Degeaba îţi faci iluzia că ai fi luat în serios de guvernul pus de străini să administreze absenţa demnităţii naţionale. Nu ştii ce ţi-ar face?

– Ce?

– Te-ar umili din om în om de la nivelul de jos. Te-ar dezbrăca grănicerii şi vameşii şi-ai începe să consideri guvernul respectiv drept o idee teoretică, drept o instanţă intangibilă şi din umilinţă ei ţi-ar crea postamentul fricii şi respectului faţă de acel guvern. Neputându-se ridica ei, te-ar scădea pe tine pentru a crea o distanţă convenabilă crimei lor.

Dar nu e aşa. Nu e aşa. Ţara mea-i acasă. Ţara mea-i liniştită, ţara mea e demnă, ţara mea a protestat împotriva agresiunii din Campuchiaţ, ţara mea a fost iarăşi la înălţimea misiunii sale istorice. Ţara mea-i acasă. Îţi mulţumesc, Nicolae Ceauşescu, pentru că întorcându-mă acasă găsesc ţara mea acasă. Şi să ştii că ori de câte ori îţi vorbesc aşa, fără apelativele de circumstanţă, fără tovarăşe sau fără domnule, te respect cel mai mult, te înseriez galeriei supreme a naţiunii.

Vouă vă dedic întoarcerea mea, Mircea şi Ştefan şi Mihai şi Iancu şi Bălcescu şi Nicolae Ceauşescu.

20 ianuarie 1979

Nu mai insist asupra acestei dimineţi de sâmbătă, pentru că ea e ca oricare. Adică vreau să fiu mai precis, ca oricare din dimineţile mele în Austria. Trezire după somn puţin, senzaţia că nu mă satur de odihnă. Mâinile îmi tremură. Parcă aş mai dormi, dar nu mai e timp. Sunt nemulţumit. Mi-aş căuta în creier un resort care să mă dea mai repede, să pot trăi într-o oră cinci ore, şi când va fi cazul să le derulez cu încetinitorul vârstelor care vor veni.

Dar toate se potolesc când îl văd lângă mine pe Andrei. Poate dramele prin care am trecut amândoi, poate sentimentul de-atâtea ori repetat până azi că nu suntem siguri unul pe altul, că s-ar putea să se întâmple ceva şi să ne pierdem unul pe altul, poate dorinţa lui de a avea un tată reprimată prea des şi dorinţa mea de a avea un fiu contrariată la fel de des ne-au făcut să ne apropiem extraordinar unul de altul. Uite, de exemplu, în această dimineaţă de sâmbătă îmi închipui că dacă i-aş da o palmă lui Andrei cred că mi s-ar usca mâna. şMama lui mă cunoştea prea bine şi ştia că sunt un om nervos, uneori un apucat. Şi montându-l împotriva mea s-a bazat pe această nervozitate, de toate zilele, a mea. Dar, vai, nu numai a mea. Căci mulţi se exprimau prin mine. Fără să mai iscălească.

 Dar cu Andrei sunt de un calm exasperant. Mă uit la bărbiţa lui neliniştit că are o mică umflătură acolo, despre care aveam să aflu peste o jumătate de oră, de la doamna Dinică şi aveam să-mi confirm pe toate căile că nu e decât un fleac, nu e un ganglion umflat, ci e un rest de la o extracţie dentară şi atât. Mă gândesc în această nenorocită şi minunată dimineaţă de sâmbătă la toţi părinţii care au copii bolnavi. Ce sindicat uriaş, invincibil, sindicatul suferinţei pentru copiii tăi.

Fiii se învaţă crescând cu ideea că părinţii lor vor muri. Dar, doamne, părinţii nu pot accepta că fiii lor vor muri, că li-i iau războaiele sau că-i închiriază bolile. Sau că-i fulgeră moartea pe o şosea. Ce importanţă are? Acei părinţi ştiu atât: că ei s-au născut mai devreme decât fiii lor şi trebuie să moară mai devreme decât fiii lor.

Nu mai ţin minte dacă am vrut vreodată în mod serios să mor. Dar decât să-mi văd copii murind, mai bine aş muri eu. Băiatule drag, câtă linişte îmi dai tu mie! şi câtă nebunie! Am făcut tot ce-am făcut în viaţă fără să-mi închipui că ar putea să-mi cadă drobul de sare de pe sobă în capul meu. Dar de când te am pe tine lângă mine merg mai departe de soba aceea. Nu ştiu, dar parcă mă simt angajatul acestui băiat, parcă trebuie neapărat să-l fac mare. Şi măcar dacă ar fi o dragoste neîmpărtăşită a mea pentru el, nenorocirea asta s-ar mai linişti. Dar rana e cu atât mai mare cu cât îl simt în fiecare zi tremurând pentru mine. E tandru şi grijuliu şi orgolios, e doctorul meu de un metru şi jumătate.

Va urma
Citeşte mai multe despre:   tara,   andrei,   pagini de proza

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Ce puteți vedea în ultimul weekend al Les Films de Cannes à Bucarest, în aer liber și online

Ce puteți vedea în ultimul weekend al Les Films de Cannes à Bucarest, în aer liber și online
Galerie Foto Joi, 29 octombrie Sweat, la Cărturești Verona, de la ora 19:00   Trei zile din viaţa antrenoarei de fitness Sylwia Zajac, o celebritate a reţelelor de socializare, înconjurată de angajaţi şi...

Expoziția Creația Tânără Europeană / Jeune Création Européenne promoveză noi talente și tendințe din arta contemporană europeană

Expoziția Creația Tânără Europeană / Jeune Création Européenne promoveză noi talente și tendințe din arta contemporană europeană
Galerie Foto Fundația Culturală Intact a deschis spre vizitare expoziția Jeune Création Européenne / Creația Tânără Europeană. Jeune Création Européenne este un proiect de anvergură destinat promovării noilor talente...

Povestea bienalei timișorene de arhitectură Beta 2020. Un exemplu de responsabilitate față de tot ce ne înconjoară

Povestea bienalei timișorene de arhitectură Beta 2020. Un exemplu de responsabilitate față de tot ce ne înconjoară
Galerie Foto În perioada 25 septembrie - 25 octombrie 2020, Timișoara a găzduit cea de-a treia ediție a bienalei timișorene de arhitectură Beta 2020. Dacă ar fi să aruncăm o privire de ansamblu asupra ceea ce a însemnat ea...

Programul și biletele la prima ediție Animest disponibilă spectatorilor din întreaga țară - de astăzi în mediul online, pe platforma festivalului

Programul și biletele la prima ediție Animest disponibilă spectatorilor din întreaga țară - de astăzi în mediul online, pe platforma festivalului
Galerie Foto Biletele și abonamentele la cea de-a 15-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest au fost puse în vânzare și sunt disponibile pe platforma de streaming a evenimentului, începând de...

Constantin Chiriac, Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași

Constantin Chiriac, Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași
Galerie Foto Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași i-a acordat recent lui Constantin Chiriac, titlul de Doctor Honoris Causa, ca semn de recunoaștere a unui parcurs academic, managerial și artistic de...

Cărți care ne învață ce și cum să mâncăm

Cărți care ne învață ce și cum să mâncăm
Galerie Foto Toată lumea se pricepe la nutriție, așa cum se pricepe la fotbal și la politică în zilele noastre. O să trecem în revistă câteva cărți care ne ajută să înțelegem mai bine ce nevoi avem de fapt și cum...

Trupa byron lansează Apă și cer, un nou single de pe albumul Nouă

Trupa byron lansează Apă și cer, un nou single de pe albumul Nouă
Galerie Foto La un an de la lansarea albumului Nouă, cei de la byron prezintă un nou single de pe acesta: piesa Apă și cer, într-o variantă live, interpretată la concertul de lansare Nouă de la...

România are nevoie urgent de o Barieră Verde. 11 milioane de români în pericol

România are nevoie urgent de o Barieră Verde. 11 milioane de români în pericol
Galerie Foto Greenpeace avertizează că dispariția pădurilor și a perdelelor forestiere din zonele de câmpie amenință siguranța națională Greenpeace România lansează Bariera Verde, o campanie pentru replantarea...

Independența Film lansează Beanpole pe propriul canal de Vimeo

Independența Film lansează Beanpole pe propriul canal de Vimeo
Galerie Foto În contextul imprevizibil al programului de funcționare a cinematografelor, generat de pandemie, casa de distribuție Independența Film lansează pe propriul canal de Vimeo Beanpole, filmul tânărului cineast rus...

Excesele se citesc pe față! 5 semne că faci abuz de anumite alimente sau băuturi

Excesele se citesc pe față! 5 semne că faci abuz de anumite alimente sau băuturi
„Fiecare chip este o hartă complexă a vieții” spune Eric Standop, autorul cărții Citirea feței publicată de editura Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei. Trăsăturile feței vorbesc despre...

Credința în timpul molimei

Credința în timpul molimei
Galerie Foto Icoană pe lemn cu riză din argint, „Sfântul Ioan Botezătorul - Îngerul deșertului”, Țara Românească, epoca lui Constantin Brâncoveanu, sfârșitul sec. al XVII-lea, piesă foarte rară, de...

Angie Thomas, autoarea romanului Pe val: „Am visat să scriu povești care să ajungă la oameni”

Angie Thomas, autoarea romanului Pe val: „Am visat să scriu povești care să ajungă la oameni”
După succesul romanului de debut publicat în peste 20 de țări și ecranizat într-o producție multipremiată, scriitoarea americană Angie Thomas reușește să conducă din nou topul bestseller New York Times cu ce...

Cea mai întunecată lună de Anna Todd, la Editura Trei

Cea mai întunecată lună de Anna Todd, la Editura Trei
Cea mai întunecată lună de Anna Todd, cel de-al doilea volum din seria STARS continuă povestea Karinei și a lui Kael. Karina practică masajul terapeutic cu multă empatie pentru pacienții ei....

ROOTS FEST 2020

ROOTS FEST 2020
Galerie Foto În perioada 29-30 octombrie 2020, în intervalul ora 15:00-18:30, atât pe pagina de Facebook a asociației culturale ARPRO:https://www.facebook.com/asscultarpro, cât și pe pagina de Facebook a Accademia di Romania in...

„INTERMERIDIAN ONLINE”, o călătorie pe meridianele artei și culturii alături de Diana Jipa și Ștefan Doniga

„INTERMERIDIAN ONLINE”, o călătorie pe meridianele artei și culturii alături de Diana Jipa și Ștefan Doniga
Galerie Foto Violonista Diana Jipa și pianistul Ştefan Doniga vor susține o serie de șase concerte care vor fi difuzate, în perioada 28 octombrie - 1 decembrie, pe pagina de Facebook a postului Radio România Muzical, pe cea a...
Serviciul de email marketing furnizat de