x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte De la „Lalele”, la evrei, greci şi Aristofan

De la „Lalele”, la evrei, greci şi Aristofan

de Dana Andronie    |    18 Ian 2012   •   21:00
De la „Lalele”, la evrei, greci şi Aristofan

Este o reala placere sa-l ai pe Aurel Sto­rin la dispozitie o bucata de vreme pentru a-ti povesti cate-n luna si in soare. Timpul pare ca se molipseste si el de frumusetea celor relatate si se misca mai lenes. Pretextul intalnirii noastre a fost aparitia cartii despre tea­trul inventat de romani (Teatrul de Re­vista Romanesc – Istorie. Di­mensiuni. Pericole. Destine) si ne-am ras­fatat cu discutii despre evrei, despre tre­cute vieti de mari artisti, despre cele 700 de texte pe care le-a scris pentru cantecele care au devenit, aproape toate, slagare (vezi 'Lalele', 'Sa mori de dragoste ranita', 'Sunt va­gabondul vietii mele' etc.), despre lucrurile daruite de greci omenirii etc.

Am ramas uimita cand textierul Aurel Storin mi-a spus raspicat ca 'Lalele' este cel mai prost text pe care l-a scris vreodata. 'Imi displace profund «Lalele». A fost primul meu cantec, nici nu stiam cum se scrie un text! Daca eu as fi primit drepturi pe «Lalele» acum 50 de ani, nu va puteti imagina cat de bogat as fi putut fi! Si nemtii, si rusii au scos milioane de discuri cu «Lalele». Ma rog, in Germania a aparut cu numele «Theresa», fiindca «lalele» nu le spunea nimic nemtilor. Intre rusi si noi exista o intelegere ca, in mod reciproc, sa nu ne platim drepturile de autor. Era in favoarea Romaniei, fiindca noi am fi avut mai mult de platit decat rusii. Noi jucam foarte multe piese rusesti, iar ei jucau doar Tudor Musatescu...'.

'«Epur si muove» n-a strigat majoritatea!'
Aurel Storin a indraznit sa declare ca Teatrul Romanesc de Revista este 'beneficiarul unui destin unic in lume. S-ar putea spune ca este un gen de teatru «inventat» de romani'. De asemenea, el mi-a impartasit si teoria sa conform careia vechii greci au daruit omenirii doua lucruri extraordinare; unul a ridicat omenirea, iar celalalt o va ucide. 'Lucrul extraordinar este teatrul, inventat de un mare dramaturg care nu era grec – Aristofan – spune Storin. Acesta este un pseudonim. Ari nu se folosea ca o silaba de introducere, in schimb Uri era foarte important in ebraica veche, era de mare circulatie, mai ales ca nume. In stravechea limba arameica pe mine m-ar fi chemat Uri... Insa Uristofan nu le suna bine, dar nici Aristofan... Daca as fi avut 25 de ani, m-as fi gandit ca in zece ani as fi avut timp suficient sa cercetez acest lucru. Numai ca nu mai am timp...'

Care este al doilea lucru importat de la greci? Democratia! 'In aeropag, cum sa demonstreze ca au dreptate intr-o anumita privinta? Exista doar argumentul: cu cat sunt mai multi de aceeasi parere, cu atat mai mult ei au dreptate – spune Aurel Storin. Evolutia vietii in ultimii 2.000 de ani a aratat ca niciodata majoritatea nu a avut dreptate. «Epur si muove» n-a strigat majoritatea! Intotdeauna, dreptatea era de partea unor mi­no­ritati care stiau mai bine sa pretuiasca gandirea si stiinta. Majoritatea era ceva ce definea spiritul de turma, oierimea, becalii, astia erau majoritatea. Si atunci democratia a fost preluata, nu ca posibilitatea de a oferi oricarui individ dreptul de a fi, de a exista, de a se exprima, de a se pronunta, ci a fost preluata in spiritul ei aritmetic. Sapte sunt pentru, doi im­potriva. Exista si fabula: doi lupi si o oaie nu mai aveau ce sa manance si mergeau prin padure, lihniti de foame. Diseara va trebui sa pregatim ceva de mancare. Un lup spune, da, se va sacrifica unul dintre noi. Si cum o sa alegem? – s-au intrebat. Raspunsul a sosit imediat: vom supune la vot!...'. Am zambit si i-am dat dreptate interlocutorului meu. Iar acesta a punctat: 'Democratia nu e pentru evrei! Nu a fost data de la Dumnezeu...'. Cata intelepciune!

M-a fascinat cu lumea din po­vestile sale, insa, cu cat ne apropiam de final, imi veneau in minte spusele lui Adrian Pintea, ca societatea de astazi sufera de efectul de rigola. 'Efectul de rigola apare dupa o furtuna teribila, cu ploaie mare-mare, care curata orasul si atmosfera – declara actorul intr-un interviu acum un deceniu. Ceea ce e excelent. Insa, dupa ce urgia a trecut, observam ca din canale iese ceva. Si ce poate sa iasa? Mazga, mizeria, murdaria si uratenia'... Aceasta este realitatea care ne mananca zilele. Si trebuie sa luptam din rasputeri sa ne ferim sufletele (cine le mai are) de aceasta 'zgura' citind o carte, as­cultand povestile unor oameni pro­veniti dintr-o specie pe cale de disparitie, asa cum este si Aurel Storin.

×
Subiecte în articol: carte