Elena Ceaușescu voia să-și răstoarne de la putere propriul soț

Volumul 3 din ”Istoria serviciilor secrete de la Cuza la Ceaușescu”, de Cristian Troncotă, conține câteva capitole speciale, despre familia Ceaușescu și despre Revoluția română. Informații obținute din interiorul Securității sau regăsite în rapoartele strict secrete. Redăm câteva dintre dezvăluirile din cartea care apare luni cu Jurnalul.

Generalul (r) Nicolae Pleşiţă susţine că Elena Ceauşescu „superviza sectorul de cadre al CC, pe care l-a transformat într-un fel de reţea, pentru a concura Securitatea”. În anii 1986-1987, ar fi pus la cale răsturnarea de la putere a propriului soţ, iar pentru a-şi atinge scopul ar fi pregătit „un guvern fantomă” cu Nicu Ceauşescu secretar general al PCR, Nicolae Ceauşescu „preşedinte de onoare”, Elena Ceauşescu „preşedinte executiv”, iar Constantin Olteanu „prim-ministru”. Unul dintre conspiratori s-ar fi dus cu lista noului guvern la Moscova, acolo unde Mihail Gorbaciov s-ar fi exprimat că nu are nimic împotrivă dacă Ceauşescu va fi răsturnat, numai că ei, adică sovieticii, nu se amestecă. Un răspuns, desigur, formal, întrucât serviciile secrete sovietice „îl lucrau pe Ceauşescu, conform celor stabilite la Malta”. Securitatea a cunoscut despre acest complot cu totul întâmplător.

Presiuni sovietice și americane asupra Chinei, României și Cubei

Un raport olograf, strict secret, semnat şi parafat de generalul Iulian Vlad şi adresat secretarului general al partidului, atrăgea atenţia asupra a două chestiuni esenţiale în legătură cu întâlnirea dintre George Bush şi Mihail Gorbaciov care urma să aibă loc peste câteva zile la Malta, 2-3 decembrie 1989:

1) „În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaţionale”;

2) „Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de «reforme reale», fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chineză, Cuba şi România”. După câte ştim, ulterior, în declaraţiile de presă, Mihail Gorbaciov a negat discutarea la Malta a situaţiei României.

Un alt document al DSS, extrem de interesant, este „Rezumatul informaţiilor mai deosebite din telegrame”, elaborat la 18 decembrie 1989. În capitolul 4, care sintetiza informaţiile obţinute prin filieră argentiniană, se menţiona:

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

„În perioada următoare, guvernul român va fi supus la presiuni psihologice în scopul înlocuirii lui cu altul în care PCR să nu mai aibă rolul conducător.

URSS şi Ungaria, prin intermediul radioteleviziunii, vor incita populaţia Transilvaniei la revolte împotriva guvernului de la Bucureşti.

URSS va acţiona pentru a obţine sprijin în România, în direcţia «reactivării» unor români care au studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic din această ţară”.

Comandourile rusești au creat panică printre manifestanți

Generalul de securitate Nicolae Pleşită, care la acea dată era şeful Şcolii de securitate de la Grădiştea, judeţul Giurgiu, aflase de la colegii săi din conducerea DSS, sau/şi din surse proprii, câteva aspecte extrem de interesante în legătură cu spargerea mitingului din 21 decembrie 1989: „Pe calea Victoriei, dinspre sediul Miliţiei, au pătruns comandourile ruseşti (sub - C.T.). Mergeau în şir indian: aceeaşi ţinută, aceeaşi pregătire fizică. Au intrat printre oamenii muncii cu tehnică de paralizare electronică şi cu arme. Au aruncat petarde, au tras în mulţime, au înjunghiat oameni. Panica s-a dezlănţuit. Nimeni nu i-a oprit pe ruşi”.

Misiunea trupelor Spetsnatz era să pună sânge între Armată şi manifestanţi

Despre ajutorul militar acordat de sovietici, generalul Victor Atanasie Stănculescu, citându-l pe scriitorul ex-sovietic Cinghiz Abdullaev, spune clar că „ei (adică agenţii sovietici din trupele de elită Spetsnatz prezenţi în România - C. T.) au tras de pe nişte înălţimi - şi la Bucureşti, şi la Timişoara -, peste trupe, împotriva oamenilor, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest. Misiunea lor era să pună sânge între Armată şi manifestanţi”.

Execuţia Ceauşeştilor, comparată cu cea a familiei ţarului Nicolae al II-lea

Cinchiz Abdulaev face câteva menţiuni extrem de interesante şi relevante pentru contextul şi actorii evenimentelor din decembrie 1989 din România. Aceste evenimente „nu trebuie rupte din contextul evenimentelor internaţionale”, „Moscova şi Washingtonul au dorit înlocuirea lui Ceauşescu şi au făcut presiuni în acest sens. Bineînţeles că a existat şi o intervenţie străină”. Despre execuţia Ceauşeştilor recunoaşte că poate fi catalogată ca „un act de barbarie”, ce nu poate fi comparat decât cu execuţia ţarului Nicolae al II-lea împreună cu familia sa (cei 4 copii şi soţia) în 1918. Cu toate acestea a fost, în opinia sa, „o execuţie demonstrativă”, pentru a „arăta ce se întâmplă cu liderii care nu se vor retrage la timp”. Concluzia sa este şi mai categorică: „circumstanţe externe, nu interne au impus ritmul evenimentelor”.