Evanghelia după Satana

Să fii pilot, să activezi ca expert pe probleme de spionaj economic pentru diferite companii internaţionale, mai mult, să fii pasionat şi de istoria religiilor - ce evantai fabulos de preocupări! Francezul Patrick Graham nu s-a mulţumit cu atât şi a devenit şi scriitor.

Şi anume, un autor de thrillere cu subiect religios. "Apocalipsa după Maria" şi "Evanghelia după Satana" l-au propulsat vertiginos în atenţia criticilor şi a cititorilor. În special ultima carte, care propune viziunea unui alt drum al creştinătăţii, a stârnit multă rumoare şi a provocat dezbateri aprinse.

Într-adevăr, ce credincios ar accepta versiunea prezentată în Evanghelia scrisă, chipurile de însăşi mâna Satanei?

Potrivit Lordului întunericului, Iisus, după ce a murit pe cruce, a fost dus de  discipolii săi în nordul Galileii, unde a fost îngropat. Prin urmare, nici pomeneală de o peşteră a cărei intrare să fi fost blocată cu un bolovan greu de clintit. N-a avut loc nici o Înviere şi nici o Înălţare la dreapta Domnului. În consecinţă, promisiunea unei vieţi viitoare e falsă, o minciună pentru a ţine turmele de credincioşi sub ascultare, acceptând rânduieli strâmbe, cu iluzia unei recompense în ceruri.

O nouă ordine
Acţiunea romanului începe în 1348, anul marii ciume negre, şi se desfăşoară, pe parcursul mai multor secole, până în zilele noastre. Un asasin misterios - Caleb - apare, din când în când, în fiecare veac. Poartă un medalion de argint la gât: o stea în cinci colţuri, încadrând un chip de ţap - emblema adoratorilor Satanei. Ucigaşul îşi eviscerează şi îşi crucifică victimele, gravându-le în carne, cu un fier înroşit, semnul "INRI". Dar acronimul nu înseamnă "Iisus din Nazaret, Regele Iudeilor", aşa cum ştie oricine a parcurs scrierile biblice, ci "Ianus, Regele Infernului". Pentru că după ce a strigat, în chinurile sale groaznice, "Eli, Eli, lama sabahtani" - "Tată, Tată, de ce m-ai părăsit!" - Iisus s-ar fi transformat într-o fiară dezlănţuită, ucisă cu ciomegele de romani. Adică în Ianus cel cu două feţe.

De-a lungul timpului, zeci de misiuni au avut ca scop descoperirea scripturii nelegiuite, care consemna mărturiile învăţăceilor lui Hristos. Reprezentanţii Vaticanului au dorit să pună mâna pe ea pentru a nu i se ştirbi autoritatea exercitată asupra unei comunităţi imense. Duşmanii lui au vrut s-o aducă la lumină pentru a accede la putere şi a supune mulţimile, convertindu-le la o altă credinţă. Confruntarea dintre cele două forţe teribile a presărat continentele cu sute şi mii de cadavre. Cel puţin asta este explicaţia autorului în privinţa multor evenimente sângeroase, provocate de cauze care au rămas necunoscute.

Însuşi Sfântul Scaun este ameninţat de Ordinul "Fumul Negru", care râvneşte să instaleze în fruntea catolicilor un Suveran Pontif adept al ereticilor, capabil să introducă o nouă ordine religioasă - cultul lui Ianus - şi o nouă ordine a lumii.

Variantă a istoriei
Pentru romanul său, Patrick Graham a folosit o documentaţie impresionantă. Desigur, asta face parte dintr-o strategie la care apelează oricine pentru a-şi face povestea cât mai credibilă. Printre personaje reale ca Papa Leon cel Mare, Attila, Regele Filip al IV-lea cel Frumos, Papa Clement al V-lea, Jacques de Molay  Marele Maestru  al Templierilor, figurează numeroşi alţi eroi, imaginari: prelaţi, călugăriţe, agenţi FBI, poliţişti italieni, membri ai Gărzii elveţiene, oameni de afaceri. Unii ascund secrete înfricoşătoare, alţii încearcă să le dezvăluie. Rezultatul? O bătălie pe viaţă şi pe moarte. Întâmplările relatate sunt uimitoare şi câteodată îţi bagă frica în oase. Patrick Graham pendulează cu abilitate între "thriller" şi "horror", între Dan Brown şi Stephen King. De primul îl mai apropie şi dorinţa de a zgudui opinia publică punându-i la dispoziţie o variantă la istoria pe care a trăit-o omenirea. Nici unul, nici altul nu i-au clintit însă convingerile. Şi totuşi, milioane de cititori le-au parcurs cu pasiune şi încântare operele de ficţiune, în care imaginaţia debordantă nu atrage pedepse.