Lecturi la tava - Antisovieticul Galaction

Una dintre cele mai intense amintiri ale adolescentei mele se leaga de Biblia tradusa de Gala Galaction si parintele Vasile Radu.

Acea dimineata de iulie 1970 - aveam 17 ani si ma ispitea sa dau admitere la Teologie - , cand am vazut-o in vitrina anticariatului de pe Academiei cu "numai" 250 de lei (un sfert din leafa lunara pe atunci), nu mi-a fost de multe ori egalata ca fervoare, candoare si tensiune a vointei. Fireste ca biata maica-mea s-a imprumutat la iuteala pentru ca zdrahonul acneic care eram sa se poata infrupta cu nesat din Cantarea Cantarilor...

Pe cat de fermecat am fost de melifluenta traducatorului Galaction, pe atat de deceptionat, contrariat si agasat aveam sa fiu de biografia socialistului biblic din Sarindarii Bucurestilor, a samariteanului magnetizat de bolsevism, deloc scutit de accente fariseice, colaborator la Cuvantul liber, Dimineata, ALA, Chemarea, Socialistul, Lumea evree sau Lumea noua, dar in special de alegerea sa in Academia Romana taman in 1947 (pe locul lui Nichifor Crainic), ca si de calitatea sa de membru in Marea Adunare Nationala (1948) si de premiat, in 1954, cu Ordinul Muncii clasa I. Daca am citit cu calm istorico-literar Papucii lui Mahmud, Doctorul Taifun, Roxana, Langa apa Vodislavei, Bisericuta din Razoare, incantat fiind de Moara lui Califar si de fantasticul comparabil cu Voiculescu si maniera eliadesca, in schimb, legatura, atat de bizara, a lui Galaction cu N. D. Cocea, sau cea cu Vasile Demetrius si tot ce tine de socialismul Vietii Romanesti, nu aveau cum sa-l atraga pe un admirator al generatiei lui Cioran si Mircea Vulcanescu.

Ei bine, recent, Teodor Vargolici, editorul Jurnalului lui Galaction (v. editia in cinci volume aparuta la Albatros intre 1996-2003) ne face o surpriza de proportii publicand la editura Vestala un volum de "pagini inedite cenzurate", 1947-1952, unde fostul tovaras (in sutana) de drum al dejismului ne apare asa cum se cuvine, ca un om al traditiei nationale, al ortodoxiei si bunei cumpaniri.

Iata numai un citat care ne scuteste de orice comentariu: "Amicii mei comunisti au mai daramat ceva din cladirea romaneasca, noteaza el la 19 martie 1949. Ce vreti, lupta de exterminare. Trebuie sa golim Tara Romaneasca de toti oamenii vrednici, gospodari, priceputi sa agoniseasca, sa-si creasca gospodaria, copiii si trainicia caminului.(...) Pe zi ce trece ni se limpezeste tragica realitate. Trebuie, sufleteste si practic, sa desfiintam neamul romanesc, cu personalitatea, cu vredniciile si cu istoria lui si sa cream albie larga puhoiului din rasarit. Infranti militareste, urmam, fatal, legea robitilor din razboi. Stapanii nostri de azi, desi unii cu nume si poate cu genealogie romaneasca, sunt in realitate vechilii statului sovietic".

Mici sarje la adresa lui D. Gusti ("are ceva din panglicariile si sarlataniile vechilor sofisti. Numai de n-ar fi bagat de seama si cei de peste Ocean..."), autoscopii si observatii revelatoare ("socialismul meu a ramas evanghelic si nouros", "ce-a fost revolutia ruseasca? - a fost o cucerire a rusilor de catre rusi"), o multime de detalii din interior despre viata academica de la 1948, pagini elocvente cu N.D. Cocea, Arghezi, Patrascanu, Petru Groza, implinirea idealului sionist ("Israel va avea un camin", exclama Galaction la 3 dec. 1947) si cate altele, ofera un bun prilej pentru reconfigurarea asteptarilor noastre si retusarea profilului etic al scriitorului.

"Doua conceptii de viata, doua suvoaie de interese si reclama asurzitoare infasura pamantul, falsifica adevarul, corup constiintele si, poate, pregatesc viitoare calamitati: America vrea sa ne fericeasca dupa ultimele metode americane, Sovietia vrea sa ne vare in paradisul sovietic, cu ultimele ei incantari teoretice si economice". - Gala Galaction, 13 iulie 1947