Lecturi la tava - Sa-ti ramana vinovatia

Traudl Junge, "Pana in ultima clipa. Secretara lui Hitler isi povesteste viata", iata peste ce am dat colindand pe aleile Bookfestului, la standul Editurii Vivaldi, in traducerea Sandei Munteanu. Melissa Müller, ziarista care a ajutat-o pe Traudl Junge, fosta secretara a lui Hitler, sa-si puna-n pagina amintirile, are 40 de ani, este free lancer si a mai publicat o carte intitulata "Fata Annei Frank".

Tiparite in Germania abia in 2002, insemnarile celei care i-a fost atat de aproape lui Hitler in "barlogul lupului" cale de doi ani si jumatate, din iarna lui 1942 pana in aprilie 1945, au fost totusi redactate in 1947-1948 intr-o stare, presupun, aproape hipnotica. Asta pentru ca, in valmasagul destinului, tanara Traudl (nascuta la München in 1920, avea doar 22 de ani cand a ajuns sa-i dactilografieze Führerului primele documente) habar n-avea de realitatile dindaratul perfectului mecanism propagandistic, de atrocitatile national-socialistilor, de ororile razboiului si, in ultima instanta, de adevarata fata a lui Hitler. In 1938, cand avea doar 18 ani, Traudl traia intr-o Germanie extatica, fanatizata de "noua ordine" si de cancelarul ei, ca si de cultul arianismului, drept pentru care se inscrie in asociatia Credinta si Frumusete: "Scopul uniunii noastre este sa educam fete care sa devina reprezentante ale conceptiei de viata national-socialiste. Fete care sa personifice armonia trupului, sufletului si spiritului, sa intruchipeze acea frumusete ce ne dezvaluie ca omul este o creatie a celui Atotputernic."

DACTILOGRAFELE. Asa a si fost educata. De aici, printr-un banal concurs de imprejurari, Traudl sare direct in micul grup de trei, patru (steno) dactilografe ale celui care la 30 aprilie 1945 avea sa se otraveasca la cativa pasi de camera ei. Intre timp, totul se deruleaza ca intr-o poveste cu zane, zmei si spiridusi, intr-o adevarata feerie domestica. Un Hitler vegetarian, care adora placinta cu mere si lupta sa-si vindece de fumat colaboratorii. Un Hitler duios, hiperpoliticos, atent si generos ca un bunic, care dicta fluvial in transa si se simtea bine doar in ghetaria biroului, la 11 grade Celsius! Un sef intelegator, familiar cu subalternii pana la... intruziunea totala (vezi cat de tandru, dar in fapt dictatorial o marita la iuteala pe Traudl cu unul dintre aghiotantii lui), fermecator, gazda galanta, cu spumos-ironic-gratioasa conversatie de salon. Un Hitler iubitor de copii, admirator de forme feminine bine rotunjite, pasionat de plimbarile prin padure (o rezervatie naturala in care vanatul era strict interzis), adorand-o pe catelusa Blondi (ciobanesc german), inconjurat de sefi nazisti care - ei, da - plang la filmele romantioase. Un Hitler care, culmea, nici nu-l venera "hitlerist" pe Wagner: "L-am intrebat din ce cauza mergea doar la Maestrii cantareti... Este ghinionul meu sa nu pot declara niciodata ce-mi place, fiindca dupa aia sunt obligat sa ascult mereu acea muzica. Am spus candva ca Maestrii cantareti este una dintre cele mai frumoase opere ale lui Wagner s de atunci trece drept opera mea preferata si mi se prezinta mereu".

Totul ne poate soca, dar nu are de ce sa scandalizeze. Vazuti de aproape in ceasurile de odihna, petrecere sau liniste casnica, toti marii dictatori pot fi (sau stiu sa fie) induiosatori, pufosi, atasanti. In rest, Eva Braun si scottish-terrierii ei Negus si Stasi, rivalitatile dintre fratii Martin si Albert Borman, dintre Himmler si Goebbels, nebunia atentatului din vara lui 1944, serate, meniuri, aniversari, atmosfera... si vina retrospectiva, de-o viata intreaga, a acestei femei in fond nevinovate. Simpla supravietuire avea sa-i fie un cosmar.

"Hitler imi spuse usor jenat ca aici sunt atatia barbati, ca pe soldati ii atrage intotdeauna sexul frumos..., iar eu sunt foarte tanara... ma rog, ma ruga sa fiu precauta si rezervata, iar daca voi avea motiv sa ma plang de ceva, sa ma adresez lui personal. Cam acesta a fost «juramantul» depus de mine!" - Traudl Junge