Leviatan

Suntem în 1878. O uriaşă navă de-abia lansată la apă în şantierul naval din Bristol, porneşte din Southampton în prima sa cursă spre India, cu escale la Le Havre, Port Said, Aden, Bombay.

"Poliţia, chemată la faţa locului, a descoperit în casă o adevărată împărăţie a lui Hades: şapte servitori şi doi copii (fiul majordomului, în vârstă de unsprezece ani, şi nepoţica menajerei, în vârstă de şase ani) îşi dormeau acolo somnul de veci. Poliţiştii au urcat la etaj, unde l-au găsit pe proprietarul vilei, lordul Littleby. Zăcea într-o baltă de sânge, ucis chiar în sala în care-şi păstra faimoasa colecţie de rarităţi orientale."

Luxosul vas Leviatan, o minune a tehnicii din acele vremuri, un adevărat oraş plutitor, garantează si­guranţă şi confort. Dar, pe parcursul călătoriei, el devine un sediu al fărădelegii şi al crimei. Reţeta este ştiută de multă vreme. Rezolvarea unei crime într-un spaţiu închis i-a preocupat deseori pe E.A. Poe, Arthur Conan-Doyle, Agatha Christie, Gaston Leroux, Sebastien Japrisot. Contemporanul nostru Boris Akunin (editor, eseist, scriitor rus de origine georgiană) îşi încearcă şi el puterile pe o partitură pe care alţii, într-un alt timp, au interpretat-o cu măiestrie. Iar prestaţia sa nu e cu nimic mai prejos. Naraţiunea lui are ingeniozitate, suspans şi mult farmec. Ca şi în "Azazel", "Gambit turcesc", "Moartea lui Ahile" - romane pe care le-am prezentat în această rubrică - acţiunea gravitează în jurul unui protagonist seducător: Erast Fandorin,  diplomat în slujba ţarului. Cine îl vede pentru prima oară îl percepe ca pe un tânăr elegant, manierat, dar cam insignifiant, mai ales că se şi bâlbâie. De aceea unii îl privesc cu neîncredere, ba îl mai iau şi peste picior. Deducţii. De-abia în clipa în care se află într-o situaţie limită i se revelează calităţile. Inteligenţa lui e uimitoare. Capacitatea sa de observaţie este ieşită din comun. De pildă, şi legat la ochi poate ghici profesia cuiva, ce haine poartă, dacă e bărbat sau femeie. Nu e un clarvăzător, ci un detectiv de o abilitate care îţi taie răsuflarea. Orice criminal pe urmele căruia se lansează acest anchetator de circumstanţă îşi poate lua adio de la libertate.

Pe Leviatan se află reprezentanţi ai mai multor naţii - occidentali, asiatici, africani. Fiecare se crede cu trufie mai  presus decât ceilalţi, ca fiind reprezentant al unei civilizaţii şi culturi superioare. Doar simpaticul rus nu-şi pierde capul, interesat mereu de oameni, şi nu de rangul sau apartenenţa la un popor sau altul. Orice întâlnire cu Fandorin oferă un regal de bună dispoziţie şi de strălucitoare deducţii, în maniera lui August Dupin, Sherlock Holmes, Hercule Poirot.

Boris Akunin mânuieşte cu pricepere ironia. Nici unul dintre eroi nu scapă de zeflemeaua lui. Dacă n-ar fi şi un excelent creator de atmosferă tensionată, cartea aceasta ar fi putut deveni o admirabilă parodie a romanului poliţist clasic.

Enigma este dezlegată cu zâmbetul pe buze. Mai mult de zece indivizi sunt ucişi (unii la Paris, alţii pe vapor) de către un asasin misterios, dornic să pună mâna pe comoara ascunsă a unui rajah - diamante, smaralde, safire, în valoare de 50 de mi­lioane de lire sterline. Leafa pe 300.000 de ani a unui comisar de poliţie francez. Crimele sunt investigate din perspective diverse. În această naraţiune descoperim rapoarte de poliţie, tăieturi din ziare, scrisori ale pa­sagerilor de pe giganticul vas, fragmente din jurnale intime. Rezultă o viziune caleidoscopică, buimăcitoare la început, care de-abia la sfârşit capătă coerenţă. Savuroase sunt discuţiile dintre călătorii care emit supoziţii aiuritoare, analizează probe, ajungând la dezbateri înfocate, bănuindu-se unii pe alţii. Toţi se simt datori şi competenţi ca să participe la elucidarea cazului tenebros. Scriitorul le înregistrează meticulos vorbele şi le descrie comportamentul, amuzându-se copios pe seama lor. Nu de puţine ori râzi cu poftă la lectura acestui roman cu peripeţii surprinzătoare. Ceea ce îi conferă originalitate, într-o perioadă în care cărţile aparţinând genului thriller&mistery sunt scrise de către autori dornici doar să-şi provoace fiori.