x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Marele niciunde

Marele niciunde

de George Arion    |    10 Ian 2010   •   00:00
Marele niciunde

Anul 1950. În Los Angeles e numit un mare juriu care să investigheze influenţa bolşevică la Hollywood. Fiindcă propaganda comunistă se manifestă, în forme mai mult sau mai puţin voalate, în unele filme care se produc aici. Sunt implicaţi actori, scenarişti, regizori.

Jocul este condus din umbră de către Howard Hughes. Pilotul, inventatorul, magnatul. Proprietarul studiourilor. Milionarul excentric. 5490-110859-sc00037bee.jpgEl creează o perdea de fum care să-i mascheze intenţiile. Vânarea celor bănuiţi de atitudine filo-comunistă e doar un pretext pentru a-i alunga pe membrii sindicatului care pretind mărirea salariilor şi participarea la profiturile fabuloase.

Locul lor va fi ocupat de către angajaţi docili, spărgători de grevă, cu pretenţii băneşti mai mici. Dar nu numai aşa-zisa activitate antiamericană le este pusă în cârcă insurgenţilor pentru a fi reduşi la tăcere. Artistele sunt şantajate cu pozele deocheate în care apar, actorii sunt acuzaţi de consum de droguri. Diabolicul Hughes are pregătită o variantă de incriminare pentru oricine se răzvrăteşte împotriva lui. O întreagă armată fidelă îi execută ordinele - politicieni, oameni de afaceri, poliţişti. O şleahtă pestriţă, unită de interese comune.
Acesta este cadrul animat şi zgomotos pentru acţiunea romanului "Marele niciunde" al lui James Ellroy.

DINAMICĂ APARTE
Autorul posedă harul indiscutabil de a prezenta o frescă socială imposibil de uitat. E sumbru şi vitriolant. În naraţiunea sa apar borfaşi, vânzători de stupefiante, cămătari, organizatori de pariuri ilegale, informatori, asasini, dar şi reprezentanţi ai protipendadei. Trecerea de la un plan la altul se realizează firesc, fiindcă unele personaje au acces şi în mediile sordide, şi în cele mai sofisticate.

Aceste succesiuni de secvenţe transformă cartea într-o pasionantă scriere cinematografică, având multe ruperi de ritm, o dinamică aparte, care te ţine încordat la lectură. Un prozator omniscient îşi urmăreşte cu perseverenţă eroii, înregistrând faptele lor, scotocindu-le biografiile deseori tenebroase şi uimitoare.

Dar lupta dintre sindicate şi patronat e doar un fundal pentru o anchetă criminalistică de mari proporţii. Chiar în dimineaţa primei zile a anului 1950 este descoperit un cadavru. Complet dezbrăcat, cu organele genitale tăiate şi cu muşcături de animal pe spate. Cazul îi este încredinţat lui Danny Upshaw. Alături de el mai apar Mal Considine, locotenent la Biroul de Anchete Penale al Procuraturii, Dudley Smith, de la LAPD, Divizia Omucideri, Ellis Loew, Şeful Diviziei Penale a Procuraturii, şi mulţi alţi poliţişti. Toţi profesionişti veritabili. Fără menajamente.

Însă investigaţia e anevoioasă, mai ales că între anchetatori sunt relaţii încordate şi o luptă dură pentru avansare în grad şi dispute pe juridiscţii. Iar tensiunea sporeşte cu fiecare zi care trece, fiindcă mai apar şi alte victime, ucise după acelaşi "modus operandi". Naraţiunea e ticsită de amănunte - de la informaţii privind felul în care se face o autopsie, până la enumerarea procedeelor de filare şi de cercetare a locului unei crime. Nu lipsesc interogatoriile dure, descinderile în forţă sau discrete în ambianţe suspecte, inserarea de rapoarte şi documente secrete, bătăile şi urmăririle. Iar limbajul e deseori pitoresc, până la trivial.

Autorul descrie tăios, fără menajamente, cu o răceală de chirurg, un oraş în care e o continuă bătălie pentru supravieţuire. Un "Oraş al Îngerilor"? Nu. Un oraş terifiant, al unor demoni însetaţi de parvenire cu orice preţ, cu multe compromisuri între cei buni şi cei răi, în care pacificarea se face cu pistolul. O proză care nu te poate lăsa indiferent. De aceea, entuziasmul celor de la "Jackson Daily News" e explicabil: "E greu de imaginat un thriller poliţist mai bun decât acesta. «Marele niciunde» e plămada din care sunt făcute legendele".

"În omorurile cauzate de o pasiune extremă ucigaşul îşi va trăda întotdeauna patologia. Dacă detectivul reuşeşte să analizeze probele materiale într-o manieră obiectivă, iar apoi să gândească subiectiv, din punctul de vedere al ucigaşului, va reuşi adesea să soluţioneze crime care ne bulversează prin absurditatea lor."

×
Subiecte în articol: scena crimei