Pe urmele “babei comuniste” a scriitorului Dan Lungu a pornit de curând un “gentleman bolşevic” bine ferchezuit şi cu oarece pofte de scărmăneală. După ecoul răsunător al romanului “Sunt o babă comunistă”, un alt scriitor ieşean vine cu o nouă carte de succes. Este vorba despre prozatorul, dramaturgul, dar şi fostul jurnalist Cătălin Mihuleac. În romanul său cu un puternic accent suprarealist fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu este memorabil portretizat la o petrecere studenţească, organizată în noaptea de Înviere, special “pentru a-i ţine la distanţă pe tineri de tentaţia bisericii”, şi “unde se distribuie gratuit opiul pentru popor”. Aşadar, amatorii de literatură de bună calitate au prilejul să se reîntâlnească cu personaje întipărite adânc în memoria colectivă, precum poetul Adrian Păunescu sau Nicu Ceauşescu. Aceştia sunt zugrăviţi cu pană de maestru în stilul său de o savoare recunoscută, Cătălin Mihuleac fiind deja un autor român recunoscut la nivel naţional. Personajul principal al cărţii este Ion Scutelnicu, omul cu cele mai gri şosete din România, desăvârşit “gentleman bolşevic”. El a făcut primii paşi în viaţă la orfelinat, acolo unde fusese abandonat de iubăreaţa sa mamă, de unde şi replica sa favorită: “bă, eu n-am mamă, n-am tată”. La casa de copii a învăţat şi buchea urii de clasă, ceea ce ulterior avea să-l înalţe pe scara valorilor comunismului. Între el şi pictorul disident Emil Faure, crescut tot la orfelinat, se naşte o legătură ciudată şi complexă, ca între orice călău inventiv şi victima sa. Mai ales că între ei îşi interpune fizicul o superbă grăsancă.
“Zece povestiri multilateral dezvoltate”, succesul precedent
După succesul de public şi critică repurtat cu volumul “Zece povestiri multilateral dezvoltate”, publicat de Editura “Cartea românească” în 2010, prozatorul Cătălin Mihuleac revine cu acest nou volum. Publicat de aceeaşi editură, romanul este scris cu o imaginaţie eruptivă, care permite ca povestea să pornească de pe o pistă realistă, pentru a decola apoi într-o lume fantastică, familiară mai curând scriitorilor sud-americani decât celor europeni. “Presupun că gentlemanul bolşevic va ajunge tot mai celebru, în timp ce eu voi rămâne un anonim. De fapt, asta îmi şi doresc”, ne-a declarat filosofic Cătălin Mihuleac. Autorul explică şi mecanismul complex al alegerii subiectului. “E greu de spus cum am ajuns să scriu această carte. După acea presiune pe care o simte orice creator s-a produs un declic. A fost ca o scânteie care a dus la formarea acelui nucleu ce se dezvoltă şi se transformă în ceea ce îţi doreşti”, explică autorul.
Citește pe Antena3.ro