O înscenare bine dejucată

James Patterson&Andrew Gross au făcut echipă pentru a realiza împreună romanul "Salvamarul". Vioara întâi fiind, bineînţeles, primul, cu o experienţă de invidiat în domeniul ficţiunilor cu suspans.

Şi, iar bineînţeles, cu o fantezie inepuizabilă, cu o uşurinţă remarcabilă la scris, ceea ce explică de ce este unul dintre cei mai prolifici şi mai bine plătiţi autori din lume. Drepturi băneşti consistente îi revin şi din ecranizarea cărţilor sale, şi de pe urma jocurilor video pe care acestea le-au inspirat.

În "Salvamarul" celor doi, cititorul este cucerit tocmai de această prodigioasă vervă inventivă. Prologul nu prevesteşte însă furtuna de evenimente prin care va trece Ned Kelly, un tânăr angajat să cureţe piscina unui bogătaş, să-i întreţină în stare de funcţionare colecţia de maşini şi să-i facă diverse comisioane. Adică mai nimic.

IDILA. Viaţa lui se complică dramatic după ce o cunoaşte pe magnifica Tess, de care se îndrăgosteşte de la prima vedere. Idila e scurtă şi se curmă brusc, fata fiind asasinată. Fără să aibă ştire de crimă, Ned participă la jefuirea casei unui magnat - partea lui din pradă s-ar cifra la un milion de dolari. Dar totul e un fiasco. Operele de artă pe care ar fi trebuit să pună mâna nu se mai află în opulenta locuinţă. Totul a fost o înscenare, pentru a masca o altă nelegiuire. Mai mult, prietenii săi hazardaţi în această aventură periculoasă sunt omorâţi. Eroului i se pune în cârcă eliminarea lor. Pe deasupra, este învinovăţit şi de moartea iubitei sale. Înspăimântat de acuzaţiile care i se aduc, el se sustrage căutărilor poliţiei, rătăceşte din loc în loc, în căutarea unui adăpost sigur, dornic să descopere probe ale inocenţei sale.

Culmea, Ellie Shurtleff, agent special responsabil de la Departamentul de Furturi şi Fraude Opere de Artă al FBI, îşi risipeşte suspiciunile de la început şi îl sprijină în tentativa sa de a-i găsi pe adevăraţii făptaşi. Împreună, cei doi întreprind o investigaţie dificilă, înfruntă bătăi şi gloanţe din partea unor adversari de temut. Dar primejdiile prin care trec nu-i determină să renunţe la cercetările lor. Iar ceea ce află depăşeşte orice închipuire.

TENSIUNEA. Patterson şi Gross îşi construiesc naraţiunea pe mai multe planuri, ceea ce îi sporeşte tensiunea. Desele incursiuni în trecutul personajelor alimentează şi ele interesul pentru lectură. Iar misterul este dezvăluit încetul cu încetul. E ca şi cum la teatru o cortină s-ar ridica deosebit de lent, punând la încercare răbdarea spectatorilor, nelăsându-i să vadă dintr-odată decorul unde se va desfăşura acţiunea. Violenţă este din belşug, limbajul deseori slobod, spre deliciul amatorilor însetaţi de derapaje lingvistice de la norma conversaţiilor din saloane.

Sigur, "Salvamarul" e bine conceput, dar nu e o capodoperă. Scrisul pe bandă rulantă îşi are dezavantajele lui. Fără îndoială, romanul dezvăluie o dozare perfectă între enigmă şi ce e la vedere, astfel încât cititorul să fie captivat şi să-şi dorească să dezlege el însuşi şarada. Nu li se poate nega autorilor nici priceperea de a propune personaje uşor identificabile. Dar romanul e ca oricare altul, dintr-o serie nesfârşită. De aceea îl şi uiţi imediat. Fiindcă nu e destul să stăpâneşti bine construirea unei intrigi poliţiste, mai trebuie să ai şi acel "non so che" care deosebeşte marea artă de opera mică. Dar iubitorilor de tabloide le poate produce o desfătare imensă.

Este foarte interesantă "dedicaţia" de pe prima pagină a cărţii: "Autorii le mulţumesc celor care au ajutat la scrierea acestei cărţi, Sunny şi Don Sweeney, locuitori din Brockton şi prieteni. Lui Jennifer Genco şi personalului de la Breakers din Palm Beach. Şi lui Steve Vasblom din Auckland, un neozeelandez nebun, dar care revine cu picioarele pe pământ pe an ce trece"...

"Panica puse stăpânire pe ea. Tot mai multă apă îi invada plămânii. Încercă să-l zgârie pe faţă, să-i lase o urmă, orice. Vedea prin apa cu săpun cum mâinile lui groase o ţin la fund. Trecu prea mult timp. Nu se mai zbătu. Nu mai lovi apa. (...). «Asta nu se întâmplă», spuse o voce înăuntrul ei. Apoi, altă voce, speriată (...): «Ba da, se întâmplă. Aşa este când mori»."

Fără rateuri

James Patterson s-a născut pe 22 martie 1947. A condus o companie de publicitate, iar după primul său mare succes în literatură s-a dedicat în exclusivitate scrisului. În 2007, unul dintre cele 16 hardcover ale sale a înregistrat o vânzare de 16 milioane de exemplare numai în SUA. Potrivit revistei "Forbes", în 2007-2008 a câştigat 50 milioane de dolari, ceea ce l-a plasat pe locul doi între cei mai bine plătiţi autori din lume. Laureat al unor premii prestigioase: "Edgar", "BCA Mistery Guild's of the Year", "International Thriller of the Year", a fost numit "omul care nu poate să rateze".

"Scris cu un ritm alert şi răsturnări de situaţie neaşteptate, pe care James Patterson este capabil să le mânuiască la perfecţie, «Salvamarul» este un thriller şocant, scris de unul dintre cei mai influenţi autori americani din toate timpurile", notează "New York Times".