Oamenii de paie

O carte care te prinde ca într-un vârtej ameţitor de la primele pagini. Autorul îl înşfacă viguros pe cititor şi-l poartă într-o cavalcadă de fapte năucitoare. N-are nici o milă pentru cei cu inima mai slabă sau pentru firile mai sensibile.

Ucigaşii în serie - Ce este în mintea lor?

O carte care te prinde ca într-un vârtej ameţitor de la primele pagini. Autorul îl înşfacă viguros pe cititor şi-l poartă într-o cavalcadă de fapte năucitoare. N-are nici o milă pentru cei cu inima mai slabă sau pentru firile mai sensibile. Deviza sa pare să fie “Şoc şi groază” şi nu se dezice de ea pe întreg parcursul naraţiunii. Care, chiar dacă prezintă un imens număr de cadavre, încearcă să surprindă şi aspecte mai profunde ale unui fenomen grav din lumea contemporană: cel al ucigaşilor în serie.

Într-un McDonald’s din orăşelul Palmerston, Pennsylvania, doi tineri mitraliază 68 de oameni. Apoi, unul dintre ei îl ucide pe celălalt şi se face nevăzut, fără ca nimeni să ştie cine e şi ce l-a determinat să comită actul barbar.

ACŢIUNEA. La zece ani de la acest eveniment, Ward Hopkins, un fost agent CIA, îşi pierde ambii părinţi într-un accident rutier. După ce îi înmormântează, poposeşte câteva ceasuri în casa lor din Dyersburg, Montana. Acolo descoperă într-o ascunzătoare un bileţel scris de tatăl său, de un laconism bulversant: “Ward, nu suntem morţi”. Cam în acelaşi timp, o fată de 14 ani, Sarah Becker din Los Angeles dispare de acasă, fiind răpită de către un bărbat care se dă drept turist englez. Acesta o ţine sechestrată într-un loc necunoscut, nu-i oferă nimic de mâncare şi doar din când în când îi picură în gură câţiva stropi de apă. Trei cazuri care, în aparenţă, n-au nici o legătură între ele. Ai impresia că autorul n-a ştiut cum să-şi înceapă cartea şi a povestit mai multe întâmplări, pentru “a-şi face mâna”, urmând ca pe urmă să aleagă varianta potrivită.

MISTER. Şi totuşi, nimic nu e lăsat la voia întâmplării în acest roman al lui Michael Marshall. Fapte din trecut îşi găsesc o explicaţie mai târziu, personaje care par învăluite în ceaţă şi insignifiante dobândesc legitimitatea de a fi memorabile, iar acţiuni pe care le socoteşti independente ajung să se desfăşoare pe un acelaşi făgaş.

Dacă Ward (ajutat de prietenul său Bobby) cercetează la început misteriosul accident care a pus capăt vieţii soţilor Hopkins, iar Nina Baynam, o agentă FBI cu experienţă, şi John Zandt, fost detectiv la Omucideri, sunt preocupaţi de dispariţia mai multor adolescente, până la urmă drumurile celor patru se intersectează şi ei pornesc să efectueze o anchetă comună. Ea dezvăluie, din aproape în aproape, existenţa unei conspiraţii monstruoase a “Oamenilor de paie”, a căror dorinţă neţărmurită este aceea de a ucide cât mai mulţi oameni. De altfel, îşi fac cunoscută profesiunea de credinţă şi pe internet, râvnind ca numărul acoliţilor să crească: “Cei care Ucid vor fi Liberi. Cei care nu Ucid sunt Infectaţi. Purificaţi planeta. Stârpiţi virusul. Armele vă vor da putere”.

Iar în fruntea demenţialei organizaţii se află... Dar mai bine nu vă dezvălui cine e paranoicul personaj. Vă las să-l descoperiţi singuri, după o lectură pe care v-o garantez pasionantă. Carte bine scrisă şi cu o miză puternică, “Oamenii de paie” îşi justifică succesul internaţional.

,,Zandt cunoştea factorii care puteau produce un ucigaş în serie. O mamă violentă şi autoritară, un tată rău şi slab. Experienţe sexuale timpurii şi conflictuale, mai ales cu părinţi, fraţi, surori sau animale. Cetăţenie americană, rusă ori germană – ţări care produc criminali în serie în proporţii anormale faţă de populaţia lor. Contactul cu cadavre la o vârstă fragedă. Un eveniment declanşator care transformă potenţialul în faptă. Nu erau condiţii necesare sau suficiente, ci doar aspectele unui sindrom care uneori pregătea un teren îndeajuns de fertil pentru comportamentele deviante: un individ anxios, nevrotic şi violent care nu reuşeşte să trăiască aşa cum trăiesc ceilalţi. Umbra de pe străzile noastre. Omul negru.”

Mărturisire

“De mult timp eram interesat de ucigaşii în serie. A fost o perioadă în care am citit mult despre acest subiect, începând să dezvolt propriile mele teorii despre modul lor de gândire. Aveam senzaţia că erau prea des caracterizaţi ca fiind nişte monştri singuratici sau genii fermecătoare – nici una dintre variante nu e corectă. Când am început să mă gândesc la temele pe care doream să le dezvolt în «Oamenii de paie», mi-am dat seama că aceasta era şansa mea de a aborda subiectul într-un mod mai profund decât până atunci. Cred că ucigaşii în serie pot dezvălui multe despre modul în care funcţionează mintea oamenilor şi despre modul în care ea merge greşit.”

Aprecieri

“Un roman care îl plasează instantaneu pe Marshall alături de Thomas Harris.” – THE

GUARDIAN

“Un thriller provocator şi extrem de inteligent, care se citeşte ca o mixtură de Andrew Kavlan şi Philip K. Dick.” – PUBLISHERS WEEKLY