x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Omul dispărut

Omul dispărut

de George Arion    |    21 Mar 2010   •   00:00
Omul dispărut

Lincoln Rhyme şi Amelia Sachs. Un cuplu de forţă, prezent în mai multe cărţi ale lui Jeffery Deaver. Primul este un criminalist sagace, autor de lucrări importante în domeniul său. Deşi paralizat, contribuie, cu agerimea minţii, la rezolvarea unor cazuri încâlcite. Amelia Sachs este agentul de teren care îl ajută în colectarea probelor.

5613-116497-omuldisparut.jpgÎi vedem iarăşi pe cei doi la lucru într-un nou roman al lui Deaver - "Omul dispărut". De data aceasta, celebrul autor de thrillere ne plasează într-o lume inedită - cea a iluzioniştilor şi prestidigitatorilor.

E un prilej de a-i aminti pe cei mai cunoscuţi şi de a le trece în revistă numerele care i-au făcut vestiţi - evadări din ambianţe ermetic închise, metamorfozarea rapidă în personaje de vârste diferite, crearea impresiei că un corp poate fi tăiat cu fierăstrăul, după care poate fi reîntregit. O meserie în care cei mai iscusiţi păcălesc mai degrabă mintea decât ochiul privitorului.

Ai crede că minunaţii artişti ai circului nu-şi arată puterile decât în arena unde sunt aplaudaţi frenetic de spectatorii fermecaţi. Şi această profesie are o deontologie. Dar iată că unul dintre magicieni, Malerick, îşi foloseşte trucurile în viaţa reală. Înşală, trimite pe piste false, ucide fără nici o remuşcare.

Însă numeroasele cadavre pe care le lasă în urmă sunt doar o perdea de fum amăgitoare pentru a-şi realiza un proiect demenţial: acela de a se răzbuna pe cel care, chipurile, i-a năruit cariera. Din această pricină, scopul său rămâne nebulos multă vreme pentru anchetatori.

Modul în care acţionează Rhyme şi Sachs l-am aflat întâia oară din "Colecţionarul de oase", o altă carte a lui Deaver, ecranizată cu Denzel Washington în rolul principal. Apartamentul celebrului criminalist este transformat într-un veritabil laborator, unde se găsesc spectrometre, microscoape, computere, termometre, un aparat de măsurare a densităţii.

Ţintuit în pat sau în scaunul cu rotile, el foloseşte comenzile vocale pentru a le pune pe unele dintre ele în funcţiune. Pe o tablă fixată în perete sunt scrise toate indiciile descoperite la locurile crimelor. De recoltarea lor se ocupă Sachs, care, de multe ori, are de înfruntat pericole grave. Analiza probelor cu pedanterie, prin riguroase metode ştiinţifice, asigură prinderea unui criminal de un tip neobişnuit. Iar lucrul în echipă e esenţial.

Deaver crede, pe bună dreptate, că prinderea criminalilor nu este un joc al hazardului. Asasinii în serie provoacă Poliţia la o competiţie, dorind să-şi demonstreze abilitatea. De aceea, a pune mâna pe ei este o întreprindere tot mai anevoioasă, care cere o pregătire tot mai rafinată a detectivilor, transformându-i în veritabili experţi.

Cel care se socoteşte a fi urmaşul lui Houdini va ajunge definitiv după gratii. Dar până atunci va da multe dovezi ale măiestriei sale. Va dispărea dintr-o încăpere a cărei uşă e păzită, se va strecura, deghizat, pe lângă poliţişti, va scăpa ori de câte ori i se vor pune cătuşe şi chiar va evada dintr-o închisoare. Într-o lume a aparenţelor înşelătoare, unde dovezile sunt manipulate, astfel de performanţe sunt perfect posibile.

Deaver ne va ţine cu sufletul la gură pe tot parcursul naraţiunii, folosind, la rândul lui, trucuri din panoplia magicienilor policier-ului - piste false, suspecţi fără nici o vină, încăierări spectaculoase. Iar New York-ul e prezentat, încă o dată, ca un spaţiu primejdios.

Isteţimea "Omului imobilizat" - Lincoln Rhyme, un personaj memorabil - este, până la urmă, mai presus decât cea a individului capabil să se facă nevăzut din cele mai grele situaţii în care se află. O consolare totuşi slabă, dacă ţinem cont de numărul victimelor pe care le-a presărat pe parcurs. Dar tocmai această victorie a Binelui, obţinută cu atâta trudă, asigură lecturii un interes maxim.

"La ora nouă fix, un jet de flăcări ţâşni pe uşa cortului. O clipă mai târziu, contururile uriaşe ale flăcărilor dinăuntru dansau pe pânza sclipitoare a cortului, în timp ce focul cuprindea arena, publicul, decoraţiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de ţipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin tavanul cortului"

×
Subiecte în articol: scena crimei