Pe Raftul Denisei

Două noi titluri apărute recent ne-au atras atenţia în Colecţia Raftul Denisei: “Cum trăiesc morţii” (Will Self) şi “Recviem pentru un vis” (Hubert Selby Jr).

Londra morţilor şi Visul American

Două noi titluri apărute recent ne-au atras atenţia în Colecţia Raftul Denisei: “Cum trăiesc morţii” (Will Self) şi “Recviem pentru un vis” (Hubert Selby Jr).

Londra. “O fascinantă Carte londoneză a morţilor, în care cinismul şi sentimentalismul sunt satirizate în egală măsură”, scrie cronicarul de la The New York Times despre roma­nul lui Will Self, nominali­zat la Premiul Whitbread (2000). În­trebarea este: cum trăiesc morţii? Răspuns. La fel ca viii, cu trei amendamente: nu mai locuiesc în centru, ci în su­bur­bi­ile Lon­­­drei. Au un scop mai “sub­til”. Şi ­­pof­te insa­ţi­a­bile, căci au lă­sat în ur­mă scla­via conse­cinţei. În rest, ca şi viii, plătesc taxe, fumează, merg la slujbe şi ies la res­tau­rant. Au memorie, li­bi­do, kilograme în plus, invidii, antipatii şi ven­dete. Plimbându-se cu Lily Bloom prin metropolă sau, mai bine zis, necropola londoneză, cititorul află, printre altele, că cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om este... să nu-şi trăiască moartea.

Ecranizare. “Recviem pentru un vis” este un roman deja ecranizat (2001), cu două nominalizări la premiile Oscar şi Glo­bul de Aur. Vi­sul american a murit de ceva vreme. Dar fiecare are propriul drog, care-l aju­tă să viseze mai de­par­te: heroina, televiziunea, mân­carea – mo­da­li­tăţi de a nu pri­vi în faţă rea­lita­tea crudă şi ne­în­durătoare. “Rec­viem pentru un vis” e po­vestea su­pra­­­vie­ţu­i­rii a patru oameni dependenţi de iluziile care le dau forţa de a continua încă o zi, înainte de a se prăbuşi inevitabil în infernul din ei înşişi. Privirea naratorului pătrunde până în adâncul sufletului omenesc pentru a aduce la lumină slăbiciunile lor, nevoia de iubi şi de a crede, speranţa că poate mai există scăpare şi mântuire.

Semnale editoriale 

Nu-mi place cum arată gâtul meu

Editura Curtea Veche. “Odată, în timp ce aşteptam la coafor, am început să răsfoiesc un exemplar din Vogue. M-a costat 20.000 de dolari. Dar ar trebui să vedeţi ce dinţi am.” Spumoasă, plină de umor, spontană, cartea este dedicată femeilor “di­na­inte şi după menopauză”, care “nu mai văd un cuvânt de pe o cutie de medicamente”. O carte despre îmbătrânire. Despre mo­mentul în care totul se prăbuşeşte în spirală: trup şi min­te, sâni şi obraji, târând după ele şi respectul faţă de sine.

Micile neajunsuri ale fericirii

Editura Rao. Odisee homerică răs­turnată, acest roman pune sub semnul întrebării fericirea şi carenţele ei: personajele încearcă să nu cadă victime rutinei, să scape de mediocritate şi să-şi refacă vieţile destrămate. Femeie de succes, Penelopa, soţia lui Ulise, nu se fâstâceşte prea mult când vine vorba despre vreun pretendent, aşa cum se întâmplă în epopeea clasică. Părăsit şi resemnat, Ulise caută să-şi găsească echilibrul alături de fiul său, Telemah. Nici Vili, socrul lui Ulise, nu o duce prea bine: soţia îi face viaţa imposibilă, iar el e preocupat de o originală reţetă a fericirii, pe care le-o împărtăşeşte membrilor Academiei sale, o adunătură de nefericiţi.

Înşelătoria familiei Borgia

Editura Trei. Volumul aduce în prim-plan un subiect care a fascinat secole de-a rândul şi care încă naşte controverse – giulgiul lui Hristos. În plin Ev Mediu, Rodrigo Borgia, cel mai controversat papă din toate timpurile, conduce Biserica Apuseană cu o mână de fier, înconjurat de inamici bogaţi şi avizi de putere. Maestru al intrigilor şi manipulării, acest papă nu se dă în lături de la nimic, nici măcar de la cea mai mare înşelătorie din istoria Creştinismului, pe care o ţese împreună cu un tânăr, dar extrem de abil politician – Niccolo Machiavelli. Planul lor este perfect până în cele mai mici detalii, dar cine să-l execute? Un artist, un geniu, un spirit căruia să nu-i fie frică nici de caznele inchiziţiei, nici de flăcările iadului.

Femeia, victimă a speciei

Editura Leda. Cele nouă povestiri care compun volumul surprind femeia în cele mai crude ipostaze, motivate de pasiune, disperare, simţ al dreptăţii sau răutate pură (de la fetiţa de 6 ani la soţia aparent devotată, de la pros­tituata-copil la bătrâna care se căieşte pe patul de moarte), iar suspansul şi misterul sunt elementele care ţin totul la un loc. Eroinele (sau antieroinele) lui J.C. Oates sunt puse să se confrunte cu Răul care le înconjoară şi descoperă, în acelaşi timp, cu stupoare, Răul dinăuntrul lor. Mai crede, oare, cineva că femeia este o simplă victimă a speciei?