Picături de suflet

"Un simplu om" a reuşit să stârnească bucuria, tristeţea, furia, lacrimile, dorinţa prin versurile sale parcă vărsate din călimara sufletului său.

Ceea ce ne defineşte ca oameni, în timp, este ceea ce lăsăm în urma noastră. Niciodată nu este prea devreme să vrei să faci ceva în viaţă. Un bun exemplu este Daniel-Dumitru Darie, controversat pentru unii, un personaj suspect şi enervant prin atitudinea sa principială şi corectă, un ins captivant pentru alţii. A intrat în literatură oferind delir în cuvinte amăgitoare şi culori elegante ce ard superstiţii în pasaje dătătoare de Viaţă. Şi de Moarte... Este un om complex, un intelectual de departe cunoscător în multe domenii, de la tehnică la umanism, un poet (chiar de el nu vrea să se recunoască în acest atribut). Daniel-Dumitru Darie este un poet în adevăratul sens al cuvântului. Are la activ nouă volume (opt finalizate, unul în lucru, cinci tipărite, din care trei epuizate ca stoc) şi în lucru o carte magnifică, diferită faţă de ceea ce scrie el în mod uzual: "21.12.12 ­ Ziua marii treceri". Poeziile sale trec de nivelul textelor de dragoste, sunt polivalente şi vibrante, unduitoare şi problematice. Este imposibil să nu te autosesizezi şi să nu îţi pui întrebări când îl citeşti. Iar tematica sa este atât de variată încât şochează. Nu abordează teme noi, inedite, ci le redefineşte pe cele vechi, într-o manieră absolut fascinantă. Sunt cărţi ce merită avute în bibliotecă şi răsfoite ori de câte ori sufletul plânge... "Sunt trecător, şi trecerea e-n toate,/ Paradoxală, fără scop final,/ Acum, când încă pot să ard, voi scoate/ Spre lume, adevărul meu banal:/ Sunt doar un om, cu tot ce mi-a fost dat,/ Sunt doar un om ce poate fi uitat".

Ce urăşte cel mai tare: Lipsa coloanei vertebrale! Scriitorii săi favoriţi sunt Lucian Blaga, Camil Petrescu. Ce face când se plictiseşte: învaţă. Cea mai frumoasă călătorie i s-ar părea a fi cea dus-întors în iad, iar cea mai urâtă călătorie, dus-întors în rai. Poet al neliniştilor, Daniel-Dumitru Darie, este un autor de texte cu frumuseţi stranii. Continuitatea versurilor din poeziile sale este imprevizibilă, unind o sintaxă ce străluceşte prin inovaţie, cu o structurare imagistică fără precedent. Poezia lui Daniel-Dumitru Darie, lumea pe care o creează cu ajutorul cuvintelor, populată sărac, dar bogată imagistic, este o căutare voită a singurătăţii, un refugiu în care poetul se retrage să-şi oblojească rănile, să se replieze pentru un nou atac. Deşi durerile sunt înlocuite cu altele, şansa lui sporeşte datorită acestei himere, iubirea. În ciuda debordantei fantezii, a întoarcerii sub alte forme la aceeaşi temă, în ciuda originalităţii metaforice şi imagistice, arsenalul poetic, paradoxal, este extrem de accesibil.

Daniel Dumitru Darie este un spirit rar, în care omul şi poetul s-au contropit etern. Existenţa sa s-a sublimat în poezie, iar poezia s-a revarsat în viaţa sa cotidiană. A rămas adeptul mult mai rar întâlnitului vers clasic. "Picătura de suflet"... ce cuvinte ar fi fost mai potrivite pentru un volum? Mai toţi am scris de-a lungul vremii măcar o poezie, dar... oricât ar fi de frumoase ele nu transmit ceea ce reuşeşte Daniel-Dumitru Darie cu ale sale. Privind prin ele, descoperim însuşi sufletul poetului, sensibil, adolescentin, trăind la maximum intensitatea iubirii... clipe ce au fost, sunt, vor fi, cu vise, dezamăgiri, neîmpliniri, dar mai ales speranţă... E suficient să pună mâna pe condei şi cuvintele se zbat neliniştite, iar din lupta lor tăcută şi nevăzută se naşte poezia. S-ar putea spune în acest fel că poetul e creat de propria-i poezie. Picăturile de suflet ale lui Daniel-Dumitru Darie, fizician de profesie, ne arată că rămâne un veşnic călător în câmpul poetic, în aflarea propriului destin poetic, sunt dublate de o permanentă sete de cunoaştere, acumulându-şi în timp un bagaj imens de informaţii din diverse domenii ale ştiinţei. Posedă o rară sensibilitate poetică oglindită în respectul pentru viaţă, în toate ipostazele ei.

În martie 2007 a înfiinţat o editură pe care a denumit-o simplu: 3D. Daniel-Dumitru Darie. Mulţi au văzut, prin această denumire, o legătură directă cu pseudonimul său..., dar adevărul îl ştiu doar acei cu care a discutat ideea respectivă. De ce o altă editură? În ianuarie 2007 a avut o triplă lansare de carte. Atunci s-a lovit de ceea ce înseamnă un mod de abordare strict comercial al editării şi tipăririi unei cărţi. Atunci a înţeles de fapt că, din punct de vedere tehnic, apariţia unei cărţi este privită ca o simplă afacere. Ceea ce şi-a propus atunci a rămas valabil şi azi: fără costuri suplimentare, fără a şicana autorul, editarea unor cărţi de calitate. Şi, în bună parte a şi reuşit, pentru că ultimele volume apărute s-au născut din necesitate şi din dragoste de poezie, "Lacrimă de soare", "Pas în prag". Nu au fost copiate modele, deşi acestea existau. A fost urmată o cale. Şi urmează "Anonim mereu", "Absolut concret" şi "Eternitatea prin dilemă".