"Prinţul otrăvurilor", povestea macabră a unuia dintre cei mai cunoscuţi crmininali englezi, de marţi cu Jurnalul

Colecţia Traian Tandin, oferită de Jurnalul, continuă marţi cu volumul "Prinţul otrăvurilor", în care regretatul poliţist adună poveştile şocante şi sordide ale unor asasini celebri din toată lumea. Cartea debutează cu cazul lui William Palmer, care a rămas în memoria oamenilor sub numele de „Prinţul otrăvurilor” şi al cărui proces este considerat senzaţia secolului XIX.

William Palmer a rămas în memoria oamenilor sub numele de „Prinţul otrăvurilor”. A fost un criminal odios, fapt pentru care, oraşul în care şi-a înfăptuit grozăviile a trimis un memoriu ministerului de resort, pentru a aproba schimbarea numelui localităţii, întrucât îşi simţea afectată reputaţia.

Procesul lui Palmer este considerat senzaţia secolului XIX, nu pentru că acesta ucidea cu stricnină, ci pentru istoria scandaloasă care a fost dată la iveală o dată cu judecata acestui multimediatizat caz. În Anglia, oamenii care erau nevoiţi să accepte puritanismul reginei Victoria ascultau uimiţi orice amănunt scandalos dat la iveală de proces: relaţii sexuale, jocuri de noroc, beţii, scandaluri şi crime.

Palmer s-a născut în 1824 în Rugeley, Staffordshire, fiind al doilea copil al familiei. Tatăl său care a fost tâmplar de meserie, a furat 70.000 lire de la patronul lui, marchizul Anglesey, iar mama, nici ea uşă de biserică, avea un unchi care îşi violase fiica nelegitimă. Într-o astfel de familie „model” a crescut şi micul William, dar trebuie să menţionăm că patru din fraţii lui au fost totuşi oameni la locul lor. În schimb, sora cea mai mică era o adeptă a dragostei libere, urmând exemplul mamei şi câştigându-şi existenţa ca prostituată.

La moartea tatălui, William avea 12 ani şi speranţele că va trăi ca un rege din banii moşteniţi. Acest vis se spulberă însă foarte repede, pentru că partea lui a fost până la urmă de numai 7.000 de lire. După terminarea şcolii, intră la „Evans & Evans” – o firmă producătoare de medicamente – ca să înveţe, dar în viaţa particulară trăia pe picior mare şi astfel banii moşteniţi s-au terminat extrem de rapid. Cum să facă să ţină pasul cu prietenii bogaţi, să aibă bani pentru curse de cai şi pentru femei? A început să fure prin urmare din banii care veneau la firmă pentru diferite comenzi, prin poştă. Acest lucru s-a descoperit însă foarte repede şi William a fost concediat. Pagubele au fost plătite de mama lui, care după aceasta a reuşit să-l angajeze ca asistent al chirurgului Edward Tylecote. Şi aici însă Palmer a continuat să fure şi, folosindu-se de posibilităţile pe care i le oferea locul de muncă, a sedus toate pacientele doctorului. În cinci ani cât a lucrat la Tylecote a conceput 14 bastarzi, până când doctorul, sătul de el, l-a transferat la spitalul oraşului ca „student” la medicină. Palmer realizează însă că şi aici îşi poate continua netulburat ocupaţiile favorite, adică furtul şi viaţa uşoară, în plus, mai descoperind şi un alt hobby, pasiunea pentru otrăvuri. Din motive lesne de înţeles, însă direcţiunea spitalului i-a interzis categoric accesul în laborator.

În 1846 s-au făcut cercetări în spital, privitor la cauzele decesului unui domn, pe nume Abeley, care acceptase să bea pe pariu cu Palmer. După două pahare de brandy, domnul Abeley a murit în numai câteva secunde.

Autorităţile au găsit acest fapt extrem de dubios, dar nu i-au putut aduce nici o acuzaţie lui Palmer, în lipsă de dovezi. Nu după mult timp, Palmer a plecat la spitalul londonez St. Bartholomeu să-şi continue studiile. Privind în urmă, după părerea specialiştilor, Abeley a fost prima victimă, adică doar un nefericit „cobai” în „cercetările” toxicologice ale lui Palmer.

Într-un an acesta a izbutit să cheltuiască mai mult de 2000 de lire (o grămadă de bani în aceea vreme) cu viaţa lui boemă şi abia a reuşit să obţină diploma de medic. Dar cel puţin la o materie era as. De altfel, într-un manual al său s-a găsit o notiţă cu următorul conţinut: „Stricnina provoacă un fel de paralizie prin blocarea căilor respiratorii”.

În august 1846, Palmer se întoarce în Rugeley şi îşi deschide cabinetul particular, într-o casă mare, vizavi de hanul „Talbot Arms”. Are însă foarte puţini clienţi, din cauza trecutului său dubios. Lui nu prea îi pasă însă de acest lucru, continuându-şi viaţa „cochetând” cu prima lui dragoste – cursele de cai – din pricina cărora a şi intrat în scurtă vreme în mari datorii.

Într-o zi Palmer a cerut unei foste amante, cu care avusese relaţii pe vremea când lucra la doctorul Tylecote, să-l ducă să-şi vadă copilul nelegitim. Ca urmare a acestei vizite, fetiţa a decedat chiar în seara aceea şi, nu după mult timp, şi alţi bastarzi de-ai săi au murit după ce linseseră degetul uns cu miere pe care li-l oferea zâmbind tatăl lor „iubitor”.

Vedeţi în cartea "Prinţul otrăvurilor" ce alte grozăvii a comis Palmer, cum a fost prins şi judecat şi ce pedeapsă i s-a aplicat în prezenţa a 30.000 de curioşi. Nu rataţi începând de astăzi o nouă carte marca Traian Tandin, oferită de Jurnalul la preţul de 22,99 lei.