Zicem, câteodată, fiind excesiv de critici la adresa cuiva ce ni se pare că pierde mult timp nefăcând nimic adică, bătând apa în piuă, de dimineața până seara, de foarte mulți ani. Suntem părinți, frați mai mari, prieteni buni, vecini adevărați și ne uităm cu îngrijorare la câte un personaj de care ne pasă și care nu vrea să-și ia viața în mâini, nefăcând nimic, nu atât pentru noi cât, mai degrabă, pentru el.
”Doamne, și câte nu am făcut pentru omul ăsta”, gândim, exclamăm, mărturisim?! Dintr-odată, ne amintim că mereu i-am dat mură-n gură, totul, de-a gata, fără să-i cerem nimic, i-am dat și i-am tot dat, acum, când am obosit să-i tot dăm, ne amintim că de fapt n-am făcut mare lucru ci doar i-am întărit convingerea că așa este în viață, unii primesc iar alții dau! Nu?!
Constatăm, brusc, că protejatul nostru, oricât de dureros este perceput adevărul, face umbră pământului degeaba fără să se poată spune și despre el că este bun la ceva că, de pildă, doar EL știe cum................