Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt mai multe feluri de a citi noua carte a lui Adrian Nastase "Batalia pentru viitor-sezonul 2-'. (*) Primul, cel mai la indemana, dar si cel mai simplist, este de o socoti o reluare, fireste intr-o noua varianta, a unei alte carti cu acelasi titlu, aparuta la sfarsitul mandatului prezidential al lui Emil Constantinescu si la capatul guvernarii CDR-PD-UDMR. Numai ca altele erau atunci problemele cu care se confrunta societatea romaneasca si cu totul altele sunt cele cu care ne confruntam azi. Mult mai multe si mult mai dureroase. Pe de alta parte, nici Adrian Nastase al anului 2011 nu este acelasi cu Adrian Nastase din anul 2000. El are, acum, la activ un mandat de premier (foarte multi spun ca a fost premierul celui mai bun guverm al Romaniei din 1990 incoace), dar si alte experiente, ce-i drept nu toate senine si fericite, de pe urma carora sunt convins ca a tras invataminte… Iar, daca aplicam vorba lui St Marc Girardin "numesc cultura ceea ce ne ramane dupa ce am uitat totul' si in sfera culturii politice, era firesc sa ne asteptam ca aceste experiente si acumulari sa se regaseasca intr-o nou constructie. Ceea ce Adrian Nastase insusi recunoaste: "Consider ca avem din nou nevoie de un proces critic si onest de autoreflectie, in baza caruia sa reluam munca pentru reconstructia Romaniei democratice si prospere.(…)Romania de astazi, obosita dupa sapte ani de "regim Basescu', pare ca nu este capabila sa devina 'Rominia de maine'.
De aici ajungem la cel de- al doilea orizont de lectura, cel al reevaluarii unor idei, teme si concepte, unele iesite din uz prin supralicitare, altele printr-o abordare tendentioasa, partizana. Intra sub incidenta acestor reevaluari: notiunea de stat social, respectiv relatia stat-societate si critica teoriilor neoliberale privind retragerea sau chiar destructurarea statului, drepturile omului, societatea civila, economia, vazuta ca mijloc si nu ca scop sau raspunsul la intrebarea daca social-democratia va apartine istoriei ori futurologiei?. Carora li se adauga inca multe alte subiecte fierbinti. Dintre acestea as alege abordarea autorului in ceea ce priveste atat de intens controversata notiune de "stat social'. (Am in vedere, fireste, luari de pozitie ale unor teoreticieni de calibru si nu abordarile umorale ale lui Traian Basescu!) Adrian Nastase propune o viziune moderna, europeana asupra statului social, de fapt asupra unei societati a dreptatii sociale, bazata pe un set de 10 principii clare pentru o Romanie sociala, principii larg recunoscute in Europa de azi. Aceste principii sunt:-drepturi si responsabilitati pentru toti cetatenii;- ocuparea deplina si de calitate a fortei de munca;-investitia in capacitatile tuturor cetatenilor;-realizarea unei societati solidare si inclusive;-un serviciu public pentru ingrijirea si educarea copiilor de varsta mica;- egalitate in drepturi pentru femei si barbati;-stimularea dialogului social ca element indispensabil in rezolvarea treburilor publice;- o societate durabila capabila sa faca fata schimbarilor. Toate aceste principii avandu-si corolarul firesc si necesar intr-o Romanie activa in Europa si in lume, pentru toti cetatenii sai.
Ajuns aici, autorul isi asuma deschis optiunea pentru social democratie,chiar daca (sau tocmai pentru ca?!), in ultimele doua decenii, social-democratia s- a aflat in defenisva. Ceea ce nu exclude sansele unei relansari a acestei doctrine intr-un viitor nu chiar atat de indepartat. Adept a ceea ce numeste "stanga moderata', Adrian Nastase pune pe masa solide argumente in sustinerea ideii ca "in ceea ce priveste inserarea principiilor politice de centru- stanga, social-democratia este privita ca un sistem capabil de a oferi o alta varianta capitalismului neoliberal, creand posibilitatea existentei statului social-pe care il stipuleaza Constitutia Romaniei- a controlului larg al puterii politice de catre social (aceasta fiind cu adevarat democratie sociala).'
Punerea in act a acestor principii presupune, in mod necesar si neconditionat, o reala solidaritate a tuturor capacitatilor Romaniei de azi. Idee cu care, daca de principiu toata lumea pare a fi de acord, in realitate, insa, suntem inca departe de o convergenta a actiunilor pentru realizarea unui asemenea proiect de interes national.
Motivele difera de la un grup social la altul, dar merita sa ne oprim cel putin la un set de asemenea elemente. Dezechilibrul conflict-consens ar fi, in analiza lui Adrian Nastase, o explicatie posibila si realista, atata vreme cat, tot el o recunoaste, "este evidenta lipsa de consens la nivel general, teoretic,cu privire la ceea ce trebuie sa devina economia, ritmul si amploarea cursului spre economia sociala de piata(caci o economie autentica nu poate functiona fara o economie concurentiala, de piata libera).' Si mai departe: "Doar pe baza consensului stabilit in cadrul clasei politice , dar si intre clasa politica si restul elitelor sociale, vor putea fi stabilite prioritatile societatii romanesti: stabilirea limitelor domeniului public,adica a ariei de interventie a statului in viata sociala, garantie care sa ocroteasca cetatenii de eventualele abuzuri ale puterii politce etc. Un astfel de consens presupune existenta unei increderi reciproce, a onestitatii, a vointei de compromis in cadrul actualei societati romanesti.'
Un asemenea moment de consens societatea romaneasca de dupa revolutie a inregistrat in anul 1995, iar el s-a concretizat in memorabilul Pact de la Snagov in vederea pregatirii pentru aderarea Romaniei la NATO. Din pacate, acest moment a fost doar o exceptie si nu o premisa pentru dialogul argumentelor si pentru cautarea unor solutii consensuale la marile provocari ale globalizarii.
La fel de adevarat este si faptul ca insasi clasa politica nu a oferit societatii romanesti de azi prea multe proiecte in masura sa ii stimuleze imaginatia. De data asta, Adrian Nastase lanseaza o asemenea provocare si ea are titlul "Batalia pentru viitor- sezonul 2':'Avem - scrie el-o sansa ca, impreuna cu majoritatea romanilor, cu o abordare politica de tip transideologic si un nou proiect pentru societate, prin care sa repunem Romania pe traseul sau ascendent european, sa redam sperantele unei natiuni debusolate.' Dar, ne mai previne autorul: "Aceasta carte nu este un material de propaganda electorala si cu atat mai putin un simplu exercitiu stilistic de coniventa politica. Prin aceasta carte, ambitia mea este de a genera dezbateri, chiar si intr-o forma polemica, pentru a convinge cetatenii ca exista solutii pentru problemele concrete din viata lor, ca Romania merita sa-si acorde o sansa.'
Asadar, manusa a fost aruncata. Intrebarea este: va fi primit proiectul lui Adrian Nastase cu calm si cu vointa de dialog sau, in traditia unui anume tip de intoleranta hiper-ideologizata, va fi respins cu aceeasi lipsa de argumente care blocheaza dialogul?
Intrebare la care nu m-as incumeta sa raspund sau, mai curand, as spune ca am un raspuns… dar(conform zicalei clasice) sunt impotriva lui.
