Psihologia crimei

În urmă cu patruzeci de ani, Charles Manson a fost condamnat la moarte pentru că a pus la cale uciderea actri­ţei Sharon Tate (soţia regizorului Roman Polanski) şi a altor câtorva persoane. Uci­gaşul n-a fost însă exe­cu­tat, statul California abo­lind, între timp, pedeapsa capitală.

Sentinţa a fost schimbată în închisoare pe viaţă. În detenţie, cri­minalul are un statut de vedetă. Des­pre el au fost scrise cărţi, s-au realizat documentare tv, jurnaliştii îl caută pentru interviuri.

Dacă daţi căutare pe Google e imposibil să nu le descoperiţi. Veţi face cunoştinţă cu un asasin celebru în anii '60, pletos ca un hippy, cu o svastică tatuată pe frunte, de o volubilitate remarcabilă, cu o ges­ticulaţie amplă, de pastor în faţa credincioşilor, încercând chiar şi din celula unde se află să exer­cite aceeaşi fascinaţie pe care a avut-o odinioară asupra proze­liţilor săi.

Fără doar şi poate, "Păpuşa Adormită", romanul lui Jeffery Dea­ver, este inspirat de cazul amin­tit mai sus. Protagonistul, Daniel Pell, cunoscut şi ca "fiul lui Manson", păşeşte cu mare atenţie pe urmele mentorului său. Îşi adună în jur un grup de fideli - Familia -, care i se supun fără crâc­nire. După un proces răsu­nător, juriul din districtul Monte­rey îl găseşte vinovat de mai mul­te crime şi e aruncat în temniţă.

PERSUASIUNE. La un mo­ment dat, deţinutul primeşte vizita unei specialiste în interogatorii şi în interpretarea limbajului corporal, Kathryn Dance. Aceasta an­che­tează noi aspecte legate de omo­rurile lui Pell. Profitând de conjunctura mutării dintr-o închisoare în alta, prizonierul reuşeşte să evadeze. Cartea istoriseşte tocmai eforturile disperate ale poliţiei de a pune din nou mâna pe el. De o abili­tate diabolică, seducător, folo­sind cu succes tehnici de manipulare, disimulându-şi la perfecţie tică­lo­şia, ca un actor de mare ta­lent, inventându-şi zeci de bio­grafii, lipsit de scrupule când e vor­ba să-şi apere viaţa, el reuşeşte să scape o vre­me de urmăritorii săi, pre­să­rând alte victime pe unde trece. Are o mare putere de a controla firile mai slabe, o extraordinară capacitate de persuasiune, iz­butind chiar să-i determine pe unii dintre cei aflaţi în anturajul său să comită asasinate în locul lui. "Eu sunt cel care îşi controlează sufletul şi tot eu sunt acela care te pune să faci lucruri de care nu te credeai vreodată în stare. Eu sunt cel care cântă la flaut şi te conduce în locurile în care îţi e frică să mergi." - declară el cu emfază. Pe cine nu poate să-l controleze îl ucide.

SETE DE PUTERE. O victimă poate fi şi Kathryne Dance, care i-a intuit jocul diabolic şi nu poate fi dominată. Dar tentativa lui Pell de a o suprima eşuează, şi liniştea se instaurează din nou în ţinutul pe care l-a evocat şi John Steinbeck.

Dacă spui Jeffery Deaver spui thriller de cea mai înaltă calitate. Ca şi în celebrul său "Colecţionarul de oase", ecranizat cu Denzel Washington în rolul principal, "Păpuşa Adormită" are o des­fă­şurare halucinantă. Împuşcături, explozii, urmăriri, răsturnări de situaţie se succed într-o cavalcadă nebună. Însă marele merit al scriitorului constă în priceperea sa de a pătrunde în psihologia crimina­lilor, şi de a le pricepe şi dezvălui re­sorturile care îi determină să apuce pe căile fărădelegii. Ca şi în al­te ocazii, e vorba de o incomensurabilă sete de putere, pe care aceştia nu o pot dobândi decât prin crimă.

CEL INTEROGAT. "... Cum în­cepuseră să vorbească despre călătoria spre Santa Cruz, fata în­ce­puse să ezite să dea răspunsurile pe loc, îşi acoperise părţi din faţă şi din urechi - gesturi de negare - şi se uitase spre fereastră - aversiune. Încercând să pară calmă şi relaxată, îşi trădase starea de stres prin mişcarea piciorului. Dance ob­servă urme de stres şi înţelese că fata era în faza de negare. Probabil că tot ce îi putea spune Theresa putea fi verificat. Dar minciuna include şi răspunsurile eva­zive sau omisiunile. Erau semnale clare că Theresa nu îi spu­nea chiar tot."

"Apoi Baxter se împletici înapoi, cu o expresie ui­mită, în timp ce Pell îi în­fi­gea un cuţit în burtă şi în piept. Sângerând abundent, Baxter căzu în ge­nun­chi, încercând să îşi scoa­tă spray-ul paralizant. Pell îl apucă de umeri şi îl întoarse înspre matahala care tocmai descărca pistolul Taser. Impulsul electric trecu pe lângă el. Pell îl împinse pe Baxter deo­parte şi sări înspre gardian. Ma­tahala încremeni, ui­tându-se la cuţit şi ţi­nând acum inutilul pistol Ta­ser în mână... Pell se nă­pusti înainte, se feri de lo­viturile bărbatului de cu­loare şi îl lovi puternic de câteva zeci de ori cu vârful cuţitului din mână."

Biografie
Jeffery Deaver a obţinut diploma în jurnalism la Universitatea Missouri. S-a înscris apoi la Şcoala de Drept Fordham, lucrând apoi pentru The New York Times sau Wall Street Journal. A început să scrie de la vârsta de 11 ani. A fost editorul revistei Şcolii pe care a urmat-o. Scrie în orice ambianţă s-ar afla - într-o cameră de hotel, în avion, chiar şi în bucătăria casei sale, atunci când i se face curat în birou. De obicei, documentarea pentru un roman durează cam opt luni, timp în care consultă diverse lucrări, ziare, sau navighează pe internet. Uneori, ia interviuri unor persoane, pentru a aprofunda o problemă.