Relatare despre moartea mea

În urmă cu mai mulţi ani, un critic obtuz mi-a reproşat că acţiunea unora dintre romanele poliţiste pe care le-am scris se mută dintr-un oraş în altul, de pe un meridian pe altul.

În urmă cu mai mulţi ani, un critic obtuz mi-a reproşat că acţiunea unora dintre romanele poliţiste pe care le-am scris se mută dintr-un oraş în altul, de pe un meridian pe altul. “Nu e credibil!”, clama el ritos, într-un timp în care, de la Bucureşti la New York faci şapte ore cu avionul. Mă întreb amuzat ce-ar mai zice dacă ar citi cartea lui Gabriel Chifu, “Relatare despre moartea mea”, în care eroii străbat mii de kilometri: sunt când la Praga, când la Paris, pentru ca apoi să plece la Toronto, Barcelona, Londra, Amsterdam.

Poet remarcabil, dar şi prozator încercat, Gabriel Chifu ne oferă o surpriză de proporţii: un thriller. Scris nu numai cu meşteşug, ci şi cu o intrigă plauzibilă şi tensionată, acest roman îi demonstrează virtuţile literare şi în acest gen dificil. Naraţiunea sa nu suferă de sentimentalismele ieftine întâlnite câteodată în scrierile unor lirici care abordează epicul. Dimpotrivă, are nerv, mult suspans, o abilă alternare a planurilor temporale, astfel încât misterul să sporească la fiecare pagină şi rezolvarea lui să fie cât mai anevoioasă. Iar enigma propusă spre dezlegare este una cu o miză importantă, care ne priveşte pe toţi.

POVESTEA. Anne, o tânără “cu un corp imperial”, evadează din România comunistă în 1989 şi, după multe peripeţii dureroase, ajunge redactor la o revistă mondenă din Toronto. Patronul acesteia, Adam Wellington, un bărbat cu mult mai în vârstă decât ea şi cu o situaţie materială înfloritoare, o cere în căsătorie. Căsnicia celor doi înseamnă o libertate deplină acordată Annei, care cunoaşte deliciile unor experienţe sexuale şi cu bărbaţi, şi cu buna sa prietenă Patricia. La un moment dat, eroina primeşte pe calculator nişte mesaje tulburătoare de la un necunoscut. Căutarea acestuia o readuce în ţară, prilej pentru autor de a ne prezenta ceea ce vedem zilnic cu ochii noştri: gropile din asfalt, mizeria din cartierele mărginaşe, mulţimea de maşini luxoase de pe străzi, vilele scumpe şi lipsite de gust care se ridică, şi de a ne indigna din nou din pricina minciunii în care trăim. Anne este însă copleşită de amintiri care o terorizează, n-o lasă nici o clipă să se înduioşeze de reîntâlnirea cu meleagurile natale. Căutările sale sunt infructuoase şi, de aceea, angajează un detectiv particular ca să-l descopere pe autorul mesajelor primite prin e-mail. Iar ea se reîntoarce la timp în Toronto pentru a sta la căpătâiul lui Adam care se stinge.

DRAMĂ. Moartea acestuia îi lasă un gol imens în suflet. I-a fost nu numai soţ, dar a ţinut şi locul unui tată pe care nu l-a cunoscut, şi i-a fost şi mentor. Dar nu dispariţia unui bărbat bun şi înţelept o împinge la sinucidere. Gestul fatal e provocat de trecutul ei traumatizant. Pe care, când îl descoperim, ne cuprind şi pe noi fiorii. Fiindcă Răul şi perpetuarea lui nu-i lasă pe toţi indiferenţi. Chiar dacă apare doar spre sfârşitul cărţii, detectivului particular Adrian Fornea i s-a încredinţat un rol de primă mână în desfăşurarea evenimentelor. Ancheta lui lămureşte enigma şi oferă şi un deznodământ întregii poveşti. El îşi efectuează cercetările cu un zel tot mai motivat de faptele pe care le află  şi îşi asumă şi postura de judecător şi călău. Sau poate că nu – în final, Gabriel Chifu redevine poet şi cuvintele lui alcătuiesc un pasaj de o ambiguitate perfectă, cu înţelesuri multiple, aşa cum îi stă bine unei poezii.

Biografia autorului

Gabriel Chifu s-a născut la 22 martie 1954 la Calafat. Este redactor-şef al revistei Ramuri, secretar al Uniunii Scriitorilor şi membru al P.E.N. Romanian Center. Trei premii ale Uniunii Scriitorilor. Câteva titluri de volume pe care le-a semnat: “Sălaş în inimă”, “Maratonul învinşilor”, “La marginea lui Dumnezeu”, “Cartograful puterii”, “Unde se odihnesc vulturii”.

Aprecieri despre carte

“Gabriel Chifu este unul dintre cei mai originali romancieri ai momentului. Într-un roman deopotrivă dens şi spectaculos, închegat cu mare forţă narativă, el rezolvă excepţional o situaţie imposibilă: o femeie se sinucide pentru a curma Răul cuibărit în propriul ei trup.” – Dan Cristea

“Fără dezvăluiri senzaţionaliste sau decoruri de epocă, această carte reuşeşte să construiască una dintre cele mai fine şi mai percutante metafore ale totalitarismului care invadează zona cea mai intimă a unei comunităţi – sau, în cazul nostru, a unei fiinţe feminine. O poveste tulburătoare şi simbolică.” – Luminiţa Marcu