„Românii primesc relaxat loviturile”.

In 1942, scriitoarea Rosie Goldschmidt Waldeck scria o carte despre noi romanii, numita 'Athenee Palace'. Timp de un an ea a fost corespondent al saptamanalului 'Newsweek' la Bucu­resti. Experienta care va sta la baza romanului-re­portaj, si care atinge toate punctele fierbinti ai acelor ani nebuni: ’40 ,’41,’42.

Pe capul Bucurestilor a fost marele cutremur din 1940, misiunea legionara, ocupatia germana, razboiul.
Rosie Goldschmidt Waldeck scrie in epilogul cartii: 'Am parasit Athenee Palace la sfarsitul lunii ianuarie 1941, crezand ca acea cucerire fara var­sare de sange a Romaniei era desavarsita. Ne­inspirata cum era diplomatia germana in Romania a produs rezultatul dorit: Bucurestiul, ultima Ca­pitala de stralucire internationala pe continentul eu­ropean, nu mai era un loc de popas pentru tru­pele germane. Vantul din stepele rusesti sufla as­pru in ziua in care ma duceam la gara din Bu­curesti si un strat de zapada aco­perea pamantul, foarte alba si foarte pura. Era dimineata devreme si uitandu-ma in urma mea am vazut crapatura care crestea fatada alba a hotelului, amintire de la cutremur, vizibila ca o cicatrice pe fata unui om dormind. Aceasta cicatrice nu atacase structura Athenee Palace-ului, ii marcase doar albeata si parea sa se potriveasca acum cu impresia ceva mai puternica pe care o pastram despre Romania dupa aceste sapte luni cat am stat in Romania.

Indestructibilitatea acestui popor ingaduitor, realist, fatalist asezat de soarta la granita dintre Orient si Occident, 2000 de ani de aspra stapanire venetica, de invazii barbare, de cuceritori lacomi, de domni rai, de holera, de cutremure, au dat romanilor sentimentul semet al calitatii temporare si trecatoare a lucrurilor. In Romania nimeni nu se plangea de «sfarsitul civilizatiei», numai pentru ca Hitler a incercat sa intemeieze un imperiu de 1.000 de ani. Un popor care a vazut venirea si plecarea Imperiului Roman, care a supravietuit tuturor cotropitorilor barbari, nu crede ca ceva poate avea un sfarsit irevocabil. Un astfel de popor are o intelepciune instinctiva in privinta straniilor cai ale istoriei, care pare mereu sa ajunga la un compromis, de aceea ei se tem mai putin decat multe alte natii mari ale Occidentului.

Romanii poseda in cel mai inalt grad capacitatea de a primi relaxat loviturile soartei. Ei stiu sa cada cu arta cu fiecare muschi si fiecare incheietura, relaxati si moi, asa cum numai cei antrenati stiu sa cada.. Secretul artei de a cadea este desigur «sa nu-ti fie frica» si romanii nu se tem asa cum se tem occidentalii. O lunga experienta in supravietuire i-a invatat pe romani ca in fiecare cadere se pot gasi nenumarate casti­guri-oportunitati, si ca intr-un fel sau altul vor reusi sa cada in picioare'.

Inima
In fata Hotelului Athenee Palace era o piata intinsa si deasupra ei se inalta o statuie – un frumos cal de bronz cu un calaret tot de bronz (era opera lui Ivan Mestrovici si a fost distrusa in 1950). Calaretul era Carol I, intemeietorul actualei dinastii regale a Romaniei. Athenee Palace ocupa toata latimea pietei Ateneului. Incantatoarea piata a Bucurestiului era deschisa catre celebra artera din Rasaritul European: Calea Victoriei. Aici se afla inima Bucurestiului din punct de vedere topografic, artistic, intelectual, politic si daca vreti, moral.