Roşu pentru totdeauna

Un sacrificiu uman în cadrul unui ritual petrecut în anul 324 d.Hr. O acţiune a poliţiei în gara Nordenham, în anul 1985, împotriva unui anarhist notoriu. Iar după douăzeci de ani – două crime, la interval de 24 de ore, în care victimele sunt un fost membru al mişcării politice de extremă stângă şi un specialist în genetică. La locul fiecărui asasinat se regăseşte un fir de păr roşu.

Care este legătura dintre aceste evenimente?
Comisarului şef Jan Fabel şi echipei sale îi revine misiunea de a dezlega misterul. Eroul lui Craig Russell din “Roşu pentru totdeauna” – cel mai bun detectiv criminalist din Hamburg – acţionează cu tact, chiar cu pedanterie, cu un profesionalism desăvârşit. Nu-l abat de la ancheta sa întâmplările din viaţa personală şi nici problemele celor pe care îi are în subordine. Nu ignoră nici o pistă – evident, unele nu duc nicăieri. Investigaţiile sale presupun interogatorii, urmărirea unor suspecţi, cooperarea cu poliţişti ieşiţi la pensie. Uneori, colaborează cu omologii săi din alte ţări. Într-un final, cu eforturi inimaginabile, reuşeşte să afle psihologia criminalului. Acesta este un terorist şi un asasin psihopat, adept al reîncarnării: “Budiştii sunt încredinţaţi că fiecare viaţă umană, fiecare conştiinţă umană este asemenea unei lumânări, care îşi ia flacăra de la cea dinainte şi o transmite mai departe, la lumânarea următoare. Imaginează-ţi că aprinzi o lumânare cu ajutorul alteia, apoi te slujeşti de aceasta pentru a o aprinde pe următoarea, şi tot aşa, la nesfârşit. O mie de flăcări care se perpetuează fără întrerupere, de-a lungul generaţiilor.”

Înarmat cu o astfel de filosofie, crede că el a fost Franz cel Roşu, omorât în urmă cu peste 1500 de ani într-o mlaştină – cadavrul său a fost descoperit în 1900, lângă localitatea Neu Versen. Totodată, se consideră a fi şi cel ucis în gara Nordenham, care fusese propriul său tată. Făcând parte dintr-un grup terorist, acesta a fost “vândut” de către tovarăşii lui, dornici să-şi salveze pielea şi să  revină “curaţi” în societate, fără a suferi consecinţe pentru faptele lor.

Socotindu-se reîncarnarea părintelui său, visează să se răzbune, pornind o expediţie de pedepsire a trădătorilor. Nu numai că îi ucide, dar le ia şi scalpurile, ca un semn al victoriei şi al puterii pe care o deţine. Dar până când Fabel îl va demasca şi va pune mâna pe el, îşi va mai trece la activ câteva asasinate, unele fără nici o legătură cu scopul său.

Thrillerul lui Craig Russell este deosebit de complex şi de pasionant. Autorul nu ezită să facă lungi incursiuni în istoria Germaniei, fapte de odinioară explicându-le pe unele de dată recentă, în special în domeniul politicii, care a cunoscut multe convulsii până când a intrat în normalitate. Memorabilă este şi evocarea bombardării oraşului Hamburg în anul 1943 de către RAF – scenele de coşmar de atunci i-au marcat pentru totdeauna pe supravieţuitori. O menţiune merită şi prezentarea vieţii de zi cu zi a acestei metropole, a locuitorilor ei, indiferent dacă fac parte din protipendadă sau duc o existenţă umilă.

O frescă minuţios realizată, cu un indiscutabil talent literar, de către un narator omniscient, care nu lasă deoparte nici un detaliu al anchetei pe care o întreprinde protagonistul său, nici al decorului în care aceasta se desfăşoară.
____________________________________

“Poliţista deghizată îşi aţinti din nou pistolul în direcţia bărbatului cu părul negru. Acesta se căznea, la rândul lui, să-şi scoată Makarovul rusesc din buzunarul paltonului, iar când izbuti, nu-l îndreptă nici spre poliţistă, nici spre agenţii trupelor speciale. Primul glonţ tras de poliţistă îl nimeri direct în piept, exact în clipa în care bărbatul apăsă pe trăgaci, împuşcându-l pe olandez drept în ceafă.”