În toate secțiile de Poliție din lume există cazuri care n-au putut fi elucidate. În dosare uitate în arhive, pagini îngălbenite de trecerea timpului povestesc despre jafuri, violuri, crime ale căror autori n-au fost niciodată identificați. Din când în când, însă, câte un anchetator tenace mai cercetează fapte petrecute în urmă cu ani. Și atunci, uneori, confruntarea cu trecutul declanșează orori inimaginabile, în prelungirea evenimentelor cumplite de odinioară.
Michael Kelly din thrillerul “Crimă în Chicago” de Michael Harvey a fost un polițist cu bune însușiri de investigator. Și-a pierdut slujba deoarece un procuror răuvoitor i-a plantat cocaină în mașină, pentru a-l compromite. A ajuns detectiv particular.
Într-o zi, fostul său partener în Poliție, John Gibbons, îi cere ajutorul într-un caz clasat. Este vorba de un viol comis în urmă cu nouă ani. Victima vrea să i se facă dreptate, deoarece totul a fost mușamalizat.
Michael Kelly duce o viață tihnită. Mai bea câte un pahar, mai are câte o întâlnire amoroasă și îi citește cu mare plăcere pe Homer, Platon, Cicero. Dar totul se schimbă după întâlnirea cu Gibbons. Un vârtej pare să-l cuprindă și să-l poarte numai prin locuri periculoase. Este bătut, arestat, amenințat cu arma și rănit. Nimic nu-l oprește, însă, din investigațiile care îi dezvăluie chipul mincinos al lumii în care trăiește.
Oameni în aparență sărmani, dar și notabilități ale orașului se ascund în spatele unor măști de onorabilitate.
Michael Harvey are un stil rafinat, amintind uneori de cel al lui Chandler. Istorisește pasionant, cursiv, dar își îngăduie să ne facă să și râdem. Cu măsură, tandru fără a deveni sentimental, el ne îngăduie să pătrundem cu delicatețe în sufletul omenesc și să-i descoperim luminile și umbrele.
Eroii săi sunt bine individualizați și ai impresia că oricând i-ai putea întâlni în realitate. Ei populează o ambianță cuprinsă uneori de teroare, alteori emanând o atmosferă cuceritoare.
Iată încă un scriitor îndrăgostit de orașul Chicago, cunoscut în detaliu, de la locuințele somptuoase din centru până la periferia mizeră. L-a surprins exact așa cum este – o urbe fascinantă, în care nu lipsesc faptele violente, dar care, de multe ori, te încântă cu freamătul, cu exuberanța lui.
___________________
“Am auzit o împușcătură, a zis Gibbon. Am condus până după un colț de bloc și am văzut o fată care alerga în mijlocul străzii. Era toată numai sânge din cap până în picioare. Un tip o urmărea. Avea un pistol de calibru 38 într-o mână și un cuțit în cealaltă.”